Da, știi că îmi place să scriu. Aș putea să spun că mă și pricep, însă fără exercițiu, nu mai știu cum stau la acest capitol. Tocmai din acest motiv citești articolul de față. Unul în care te anunț că voi reveni mai des pe bloguri. Ca să rămâi la curent cu tot ce voi publica, te invit să te abonezi la acest blog (poate arunci un ochi și aici).
Bineînțeles că nu promit nimic în privința vreunui program de postări, însă am adunat multe idei în tot acest timp în care am lipsit. Și mi se pare că ar fi păcat să le țin doar pentru mine. Și ar fi și mai păcat să nu cred în continuare în proiectele mele. În ceea ce fac cu O pisică neagră, cu Fabrica de Poezie și câte vor mai veni, indiferent dacă sau ce va fi să fie.
Mă uitam acum pe bloguri și am văzut că nu am mai postat din februarie. Ce-i drept, am avut cel mai bun motiv pentru absența mea din online.
Nici nu știu ce-mi doresc de la articolul de față. Poate, doar o aducere aminte. Poate să fie un „semn de viață”. Un zvâc. O eliberare a ceea ce-mi populează mintea zi și… noapte. Mi-aș dori să încep să scriu despre experiența mea de mamă. Wow! Cum arată treaba asta scrisă așa, aici… Incredibil! Să împărtășesc cu voi, cei ce mai sunteți pe aici sau cei care veți veni pentru prima dată în casa mea online, câteva dintre lucrurile pe care le consider utile din viața de mămicie. Ce m-a ajutat, ce m-a frustrat, ce mă fericește și cum evoluez eu în toată această perioadă. Cum îmi petrec timpul cu fetița mea? Ce mă preocupă cu privire la viitor? Și câte și mai câte…
Nu știu cât de mult va fi de interes public, însă nu am scris niciodată pentru public, pentru cifre, pentru aplauze. Dacă au venit, am mulțumit, m-am fericit pe moment și am mers la fel mai departe exact în felul meu.
Sinceră să fiu, îmi este dor să scriu. Voi face asta în continuare, atât cât îmi vor permite timpul și dispoziția. Și o voi face pentru mine. Și pentru Ilinca, în primul rând.
Și, de asemenea, dacă măcar o dată voi fi de ajutor unui părinte aflat la început de drum sau vreunei mămici cu vârsta de peste 35 de ani (și nu numai), înseamnă că va merita tot efortul. Să pornim, așadar, într-o nouă călătorie!
Ce curiozități ai avea în legătură cu acest subiect? Te aștept cu întrebări în comentarii.
PS: Voi continua să scriu în continuare despre toate celelalte subiecte despre care am mai povestit noi în trecut. Cu aceeași dăruire.