Casa memorială Mihai Eminescu din Ipotești – O incursiune în trecutul nostru, al tuturor

Atunci când auzeam, în copilărie, pe băncile școlii, de Mihai Eminescu și locul său de naștere (undeva pe lângă Botoșani), mă gândeam inevitabil la distanța enormă pe care aș avea-o de parcurs până la casa memorială din Ipotești. Trăind toată viața în sudul țării, ținuturile Bucovinei au devenit, în timp, un punct important pe lista locurilor de vizitat atunci „când voi fi mare”.

Și iată că, în sfârșit, a venit vremea să povestesc pe blogul meu drăguț despre un nou muzeu memorial:

Casa memorială Mihai Eminescu din Ipotești, județul Botoșani

Era sfârșit de august, anul de grație 2021. Concediu. Zile senine, timp liber și multe locuri de vizitat, trecute cu migală pe listă. Atunci când am setat în aplicație „Ipotești”, mi-am dat seama că, deși se afla în apropiere, nu era acel Ipotești pe care voiam să-l cunosc. Așadar, vă atrag atenția, poate veți dori să mergeți în zonă: căutați pe hartă Ipotești de Botoșani, nu pe cel de lângă Suceava.

Primele gânduri…

Ieșind de pe drumului principal, am făcut dreapta pe un drum ce ducea parcă într-o altă lume – îndepărtată de noi și de ea însăși. Încărcată fiind de importanța momentului, priveam totul uimită și curioasă în egală măsură. Am intrat pe un tărâm atemporal, acolo unde nu există timp, doar spațiu. Spațiul eminescian, cu tei, lac cu nuferi, casă părintească și bisericuța din curte.

Nu știu dacă aveam așteptări, dar oricare ar fi fost, nu aș fi putut gândi nimic din ce am găsit acolo. Un grup de 3-4 turiști a făcut ca liniștea să fie spartă din când în când de câte o vorbă despre locul în care, din fericire, ne aflam. Un pustiu plin, un aer liber, dar apăsat, liniște și tumult. Complicat.

Dar haideți să vă povestesc mai bine despre…

Ce puteți vizita la Muzeul memorial Mihai Eminescu din Ipotești.

Casa părintească – Casa memorială Mihai Eminescu

Am înregistrat cu telefonul detaliile pe care ni le-a dezvăluit doamna ghid, iar acestea (o parte) se regăsesc și pe site-ul oficial al muzeului:

În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipotești, unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriți. Casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu și dormitorul mamei și surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878.

După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită și s-a transformat în ruină.

Ruinele casei lui Mihai Eminescu (sursa foto: eminescuipotesti.ro)

Așa ar suna o descriere de oameni mai pragmatici. Dar iată ce povestea George Călinescu despre casa copilăriei lui Eminescu:

Locuinţa părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de ţară dar încăpătoare şi gospodărească, nu lipsită de anume eleganţă rustică. Era o construcţie geometrică, puţin ridicată asupra solului, cu câte două ferestre mari în laturi. Un pridvor înalt in faţă, la care suiai pe vreo şapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane svelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. (George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu)

Un grup de oameni în fața casei lui Mihai Eminescu – Ipotești (Sursa foto: eminescuipotesti.ro)

Deși a stârnit proteste în rândul studenților români și evrei din Botoșani, casa în care a copilărit Eminescu a fost dărâmată din temelii în 1924, aflându-se deja într-o stare avansată de degradare. Așadar, casa pe care o vizităm astăzi nu este casa originală.

Casa lui Mihai Eminescu – văzută din spate (Sursa foto: eminescuipotesti.ro)

La 3 august 1924, proprietara moșiei, Maria Papadopol, a donat locul printr-o scrisoare adresată prefectului județului Botoșani:

„Subsemnata Maria D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă, cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea altă destinație decît a fi un muzeu național cu titlul «Mihai Eminescu donat de Maria Papadopol născută Isăcescu» care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală.” (Constantin Coroiu, Casa lui Eminescu)

Casa lui Mihai Eminescu – reconstruită – varianta intermediară Casa lui Mihai Eminescu – văzută din spate (Sursa foto: eminescuipotesti.ro)

Casa a fost reconstruită 10 ani mai târziu, în 1934, pe același loc, dar, pentru că nu respecta structura originalului, a fost dărâmată.

În locul ei, va fi inaugurată o altă casă, în 1979, reconstruită pe vechea fundație a casei lui Eminescu.

Începând cu anul 2000, finisajul exterior și interior al casei, mobilierul expus – parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moşia din sat. (Sursa)

Interiorul casei amintește de familia Eminovici cu fiecare obiect ce îl adăpostește: de la fotografii cu membrii familiei până la candele, ștergare sau unelte de scris și sfeșnicul de pe biroul poetului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Curtea muzeului memorial Mihai Eminescu din Ipotești

Amfiteatrul

Coborând cele câteva trepte ale casei și urmând cărarea pietruită, drumul ne duce către amfiteatrul amenajat în curte, locul ce găzduiește anual evenimente dedicate memoriei celui mai mare poet român din toate timpurile.

Mai mult de atât, acest spațiu poate fi închiriat pentru diferite activități culturale. Detalii găsiți pe site-ul eminescuipotesti.ro.

Amfiteatrul are o capacitate de 600 de locuri.

Continuând călătoria, pașii ne sunt îndrumați către un lăcaș de cult intim, liniștit.

Biserica din lemn

Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii ’60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț.

Construită prin colectă publică în perioada interbelică din iniţiativa lui Nicolae Iorga şi Cezar Petrescu, biserica satului poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Ea a constituit o atracţie pentru turişti din câteva motive: aureolele negre ale sfinţilor (strat de grund ce urma să fie poleit şi nu motiv de doliu cum a fost interpretat ulterior) din pictura murală interioară, portretul lui Mihai Eminescu în mărime naturală, pictat în semn de omagiu, şi portretul lui Carol al II-lea (unul dintre ctitori).

Aceasta era singura biserică a satului, în curtea căreia s-a înființat și un cimitir. Ulterior, a devenit neîncăpătoare, iar lângă ea a răsărit o altă biserică mai mare, acolo unde se țin slujbe în mod regulat în satul Ipotești.

Lăcașul de cult inițial are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase:

Cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu

Masca mortuară a poetului

În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu).

Atunci când Maria Papadopol a donat locul către autorități, bisericuța de lemn și mormintele părinților lui Eminescu erau „complet părăsite și acoperite cu bălării…”, după cum consemna, în 1926, Revista Moldovei din Botoșani. Astăzi, acestea sunt atent îngrijite, restaurate și pregătite să primească turiști și credincioși, deopotrivă.

Casa țărănească de epocă – Casa Papadopol

În aceeași curte, regăsim un muzeu etnografic, o casă țărănească de epocă ce adăpostește numeroase unelte, decorațiuni și mobilier de la sfârșitul secolului XIX – început de secol XX.

Casa ţărănească de epocă, în stil moldovenesc, proprietate a ultimei familii deţinătoare a moşiei Ipoteşti, familia Maria şi Constantin Papadopol, adăposteşte în prezent Muzeul de etnografie al Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti, fiind un spaţiu adecvat de expunere pentru obiectele provenind din vechile gospodării ţărăneşti. În acest fel, circuitul muzeal propus celor ce vizitează Ipoteştii acoperă şi aria valorilor tradiţionale.

După ce am vizitat cele de mai sus, am pornit într-o plimbare prin curtea casei memoriale. Cărări înguste, dar accesibile, multă verdeață, flori și băncuțe unde de poți așeza pentru odihnă și meditare. Și, firește, teii lui Eminescu…

Teii lui Eminescu – Ipotești (Sursa foto: eminescuipotesti.ro)

Ce se mai află acolo?

Corp administrativ Muzeul Mihai Eminescu

Ghișeu de informare

Biblioteca națională de poezie

Biblioteca Naţională de Poezie a fost inaugurată la 15 ianuarie 2000. Colecţiile sale de documente se adresează atât cititorilor obişnuiţi, cât şi cercetătorilor operei si biografiei eminesciene, oferindu-le un substanţial material informativ. Fondul documentar include fotocopii a 32 din manuscrisele eminesciene, fotografii şi scrisori autografe ale poetului, Veronicăi Micle, ale lui Titu Maiorescu şi ale altor personalităţi culturale ale secolului al XIX-lea, ediţii rare din opera lui Mihai Eminescu – de la ediţia Maiorescu din 1883 şi până în prezent.

Mai multe fotografii: http://www.eminescuipotesti.ro/fonduldocipotestifotografii.htm

Corespondență: http://www.eminescuipotesti.ro/fonduldocipotesticorespondenta.htm

Alte informații utile despre casa memorială Mihai Eminescu:

PROGRAM de vizitare:

PROGRAM DE VARĂ (16 mai-16 septembrie):
MARŢI-DUMINICĂ 9-17

PROGRAM DE IARNĂ (17 septembrie-15 mai):
MARŢI-DUMINICĂ 8-16

TAXĂ DE VIZITARE: Pentru copii, grup de copii, elevi, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi: 4 lei / persoană / Pentru adulţi, grup de adulţi: 8 lei/ persoană

Tarif fotografiere 5 lei
Tarif filmare 9 lei
Tarif de fotografiere pentru profesionişti 25 lei

Contact muzeograf de serviciu: 0728129249/ Ultimul ghidaj se face cu 30 de minute înainte de închiderea programului

Lacul cu nuferi, lacul lui Mihai Eminescu

Dacă ajungi în zonă, este pur și simplu păcat să nu dai o fugă și până la Lacul cu nuferi, recunoscut ca fiind lacul lui Eminescu.

Lacul de la Ipotești este o oază de liniște și verdeață, o nebunie frumoasă, o ieșire din orice ține de cotidian. De la copaci, sălcii, nuferi (înfloriți sau nu) și până la cărarea pe care mergi să ajungi acolo…

Aflat la 4 km de Memorialul Ipoteşti, lacul din pădurea Baisa este o curiozitate a naturii. Loc viu al memoriei operei, lacul şi pădurea romantice în sălbăticia lor, induc turiştilor incantaţii eminesciene:

Peste vârfuri trece lună/ Codru-şi bate frunza lin/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic codrul sună.

Spune-o veste cum că-n ţara unde fug a lumii zile/ Să trăiască mai departe, strălucite şi copile,/ Într-a nopţilor grădine stele cresc în loc de flori;/ Unde-n codrii de aramă cântă-n crengi arfe-atârnate,/ Zmeii-şi fac din câte-un munte uriaşele palate —/ E un lac cu apă vie într-un şes încântător.  Mihai Eminescu, Memento mori (1872)

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, vă las cu un vlog de concediu. Poate aveți curiozitatea să vedeți și ce am filmat atunci când am poposit pe acele meleaguri.

Aveți așa:
– Între minutele 09:1719:23 Târgu Neamț (Casa memorială Veronica Micle, Cetatea Neamțului)
– Și între 32:0837:12 – Casa memorială Mihai Eminescu Ipotești, Lacul cu nuferi.

Dar puteți vedea tot vlogul, cap-coadă. Chiar a fost faină plimbarea noastră prin Moldova!

Să (ne) citim cu bine în continuare!

Tu ce zici despre asta?