Casa memorială Ștefan Baciu din Brașov – O descoperire neașteptată

Se adunaseră luni bune de când nu mai trecusem pragul unei astfel de clădiri. Și tot cam atâta timp de când nu prea m-am mai gândit la asta. De fapt, nici acum nu plănuisem totul dinainte, așa cum se întâmpla de obicei. Dar așa a fost să fie…

Ștefan Baciu

Cel mai probabil, dacă sunteți de vârsta mea, numele ăsta nu vă spune nimic. Și, deși am tot vizitat Brașovul în viețișoara asta a mea, uite că nu auzisem de poetul orașului, așa cum este el supranumit. Nici de poet, nici de casa memorială Ștefan Baciu.

Dar niciodată nu e prea târziu, nu-i așa?

Muzeul se află la doi pași de Poarta Șchei, acolo unde am fost cazați într-o superbă casă veche, construită undeva prin secolul XVIII, dacă nu mă înșel.

Pornind la plimbare prin zonă (după cafea, recunosc), am zărit pentru prima dată pe hartă (pe care am privit-o de atâtea ori..) acest muzeu. Așa că am zis că nu am cum să-l ratez. Mare mi-a fost bucuria când am pornit într-acolo în ziua următoare. Știam din start că vizita avea să se transforme într-un nou articol, iată-l, din categoria mea dragă cu și despre case memoriale.

Așadar, cine a fost Ștefan Baciu?

Ștefan Baciu s-a născut la Brașov, la 29 octombrie 1918, într-o familie de intelectuali. Încă din adolescență, a dat dovadă de un talent literar remarcabil, publicând primele poezii la vârsta de 17 ani. A fost puternic influențat de mișcarea avangardistă și de suprarealismul european, dar și de cultura germană și franceză. Studiile le-a făcut la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde a început să se implice activ în viața culturală și literară locală.

În perioada interbelică, Baciu a devenit cunoscut ca poet și publicist, colaborând cu diverse reviste literare din România.

Odată cu instaurarea regimului comunist, Baciu a fost nevoit să aleagă exilul, stabilindu-se în America Latină, mai precis în Brazilia, apoi în Statele Unite și, în cele din urmă, în Hawaii. Exilul său a durat mai bine de 40 de ani, timp în care a continuat să scrie, să traducă și să editeze.

Legăturile familiei Baciu cu țara natală nu s-au stins niciodată complet, iar după căderea regimului comunist, memoria lui Ștefan Baciu a fost reabilitată în România, atât prin Casa Memorială de la Brașov, cât și prin numeroasele evenimente culturale dedicate operei sale.

Moartea în exil.

Poetul s-a stabilit în Hawaii în ultima parte a vieții, unde a continuat să scrie și să publice până la moartea sa în 1993. După dispariția sa, opera și moștenirea culturală a fost valorificată prin intermediul casei memoriale din Brașov, dar și prin diverse proiecte literare și expoziții organizate în România și în străinătate.

Ștefan Baciu a murit pe 6 ianuarie 1993 în Honolulu, Hawaii, unde și-a petrecut ultimii ani de viață, în timp ce vorbea cu sora sa la telefon (conform celor spuse de ghid). După decenii de exil și o carieră literară și diplomatică remarcabilă, sfârșitul său a venit la o distanță considerabilă de țara natală, România, pe care a fost forțat să o părăsească din cauza regimului comunist.

Deși departe de România, Baciu a continuat să fie un scriitor și publicist activ până în ultimele momente, menținându-și legăturile cu diaspora română și promovând cultura românească în exil.

Casa memorială „Ștefan Baciu” din Brașov

Dincolo de o poartă oarecare, ce ascundea o alee umbroasă, se afla intrarea într-o casă cu etaj. Citisem în recenziile de pe Google că vizitele se fac pe un singur etaj. Și așa a fost.

Clădirea (demisol, parter, etaj, pod/mansardă) a fost construită în stil modernist interbelic în anii 1930 – 1931, după planurile arhitectului Coloman Halász.

Am urcat treptele și am intrat. Acolo, doamna ce avea să ne fie ghid ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Ne-a invitat în prima cameră să privim un filmuleț de prezentare, apoi am dialogat minute bune. Ne-a povestit despre Ștefan Baciu și familia sa, despre ce personaj era în vremurile acelea și plecarea sa din România.

Casa memorială este situată pe strada Doctor Gheorghe Baiulescu 9 și funcționează sub egida Muzeului „Casa Mureșenilor” din Brașov.

Este amenajată într-o clădire istorică, într-un stil care păstrează aerul și atmosfera de epocă. Expoziția permanentă din cadrul casei memoriale reconstituie atât mediul familial și cultural în care a trăit Ștefan Baciu, cât și diversele aspecte ale activității sale literare și diplomatice.

Muzeul ocupă un apartament la parter, compus din trei săli cu expoziția de bază și depozitul de documente. La demisol sunt organizate birourile și un depozit de cărți, mobilier și obiecte. Casa „Ștefan Baciu” este primul muzeu dedicat unui român din diaspora, Ștefan Baciu (n. Brașov,1918 – d. 1993, Honolulu), poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat, profesor universitar.

Am putut vedea aici obiecte personale, manuscrise, scrisori, cărți și fotografii care ilustrează viața de familie, prietenii literari și călătoriile lui Baciu în diverse colțuri ale lumii. Pe unul dintre pereții sufrageriei se odihnește biblioteca familiei, o colecție importantă de cărți ce domină întreaga încăpere. Casa memorială organizează frecvent evenimente culturale, lansări de carte, conferințe și expoziții temporare.

La plecare, mi-am cumpărat vederi (v-am zis oare că le colecționez?) și alte mărunțișuri și am plecat zâmbind, ținând în mână un număr de telefon și un gând: Cum ar fi să organizez aici o întâlnire Fabrica de Poezie?

Tu ai vizitat-o? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Pentru noi, va rămâne prima casă memorială vizitată împreună cu Ilinca.

Până data viitoare, nu uita să te abonezi la blog pentru a primi e-mail ori de câte ori public un articol nou. Te aștept și pe Insta.