Casa memorială Lucian Blaga din Lancrăm, jud. Alba | Albastră călătorie către veșnicia de la sat

După o vizită la casa din Brașov, în care a locuit poetul timp de doi ani în vremea liceului, am scris acest articol. Spuneam atunci că mi-aș dori să vizitez și casa memorială Lucian Blaga din Lancrăm, județul Alba. Deși mi se păreau niște locuri tare îndepărtate, iată că drumurile m-au condus în zonă, până la urmă. 🙂

Casa memorială Lucian Blaga, o „fereastră” albastră către veșnicia de la sat

Între Sebeș și Alba Iulia, se află satul Lancrăm, localitatea natală a poetului și filosofului Lucian Blaga. Dacă ajungeți pe-acolo, vă recomand să vă abateți până pe Ulița veche, la numărul 234. Acolo vă așteaptă o casă albastră, cu un gard de lemn și o poartă deschisă către un univers menit să vă apropie de cel ce a fost poetul coronei de minuni.

Pășind dincolo de arcada pe care se odihnește numărul nou al casei (71), ne-a întâmpinat o voce caldă, entuziastă. Bună ziua! Poftiți! După ce am admirat într-o doară florile din fața casei, am intrat. Dintr-o curiozitate crescândă, alimentată și de disponibilitatea doamnei ghid, am adresat întrebări și am început să completăm „un puzzle”…

Moștenire de la bunicul preot Simion Blaga în 1870, casa reprezintă locul nașterii celor 9 copii ai preotului Isidor Blaga (1851-1908) și soției sale Ana (1859-1933), Lucian fiind cel mai mic dintre aceștia. După moartea soțului, Ana este nevoită să vândă întreaga gospodărie și se mută la Sebeș, în casa fiicei mai mari, Letiția.

Casa a fost revândută de mai multe ori, fiind cumpărată în cele din urmă de statul român în 1995. Restaurată între 1997-1998, casa recapătă forma și arhitectura inițiale, la inițiativa Leliei Rugescu, nepoata poetului.

Interiorul casei memoriale

În corpul din dreapta, urcând câteva trepte, ajungi într-un hol plin cu obiecte ce fac trimitere la originile poetului: fotografii cu familia, cu alte case în care a locuit, cu manuscrisul discursului ținut de Lucian Blaga la intrarea în Academie, tema fiind, care alta?, Elogiul satului românesc (1937).

Din hol, intrăm în camera din dreapta, unde regăsim mai multe obiecte ce țin de activitatea scriitoricească a poetului: volume publicate în diferite ediții, un birou cu patru scaune, tablouri, un „kit de călătorie”: palton, pălărie, diplomat, dar și un costum tradițional, care a aparținut soției lui Lucian Blaga, Cornelia Brediceanu.

Următoarea cameră adăpostește, printre altele, arborele genealogic al familiei Blaga, de unde aflăm, de exemplu, că 8 dintre cei 9 copii au fost botezați cu nume ce încep cu litera L. O fi de la Lancrăm, oare? Tot aici avem și una dintre măștile mortuare ale poetului. Mi-am amintit instant de masca mortuară a lui Mihai Eminescu, văzută la casa memorială din Ipotești.

În drumul către ceea ce numim bucătărie (cu un cuptor de lut), trecem printr-o cameră în care putem admira icoane, ștergare și ulcioare frumos pictate, în spiritul tradiției românești.

În bucătărie se află și un război de țesut, donat de către săteni, așa cum este cazul multor obiecte de artă populară din casa memorială Lucian Blaga din Lancrăm (și nu numai).

Ieșind din bucătărie printr-o ușă al cărei geam este acoperit de un ștergar, pășești din nou în frumoasa curte.

Inevitabil, ochii îți sunt atrași de clădirea pe fațada căreia se odihnesc, parcă de când lumea, următoarele versuri:

Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
și poteca patimei.

Spre tine tine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.

(9 mai 1895)

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep?

(Către cititori)

Fosta șură a fost transformată într-o clădire modernă ce adăpostește o mică bibliotecă, o sală dedicată evenimentelor organizate de Centrul Cultural Lucian Blaga, dar și spații de cazare cu toate utilitățile pentru colaboratori și participanți la aceste întâlniri.

Liniștea interioarei curți…

Îți poți trage sufletul în fața casei, pe cele două bănci lungi, printre care poți ajunge la fântână. Da, ar fi fost frumos să-ți potolești atât setea de cunoaștere, cât și uscăciunea buzelor cât stai aici, însă analiza chimică a apei indică faptul că nu este potrivită pentru a fi consumată.

Am plecat de aici cu trei gânduri:

• trebuie să citesc Hronicul și cântecul vârstelor;
• atunci când voi reveni în zonă, voi merge și la cimitir, acolo unde, conform dorinței filosofului, a fost înmormântat Lucian Blaga, în satul natal; de asemenea, voi opri pentru măcar 5 minute și pe o băncuță din fața statuii Lucian Blaga (tot în Lancrăm);
• îmi doresc să particip cândva la Festivalul Internațional de Poezie Lucian Blaga. Doamna ne-a spus că ne putem înscrie chiar toți cei de la Fabrica de Poezie. Ori să organizăm o întâlnire Fabrica de Poezie în curtea casei (sau bibliotecă, în funcție de vreme). Cât de frumos ar fi…

Până atunci însă, încheiem aici călătoria, trecând din nou pe sub arcada 71, luând cu noi o rază din lumina locului…