Dacă mă urmăriți pe Instagram sau, mda, pe TikTok, știți deja că am fost la premiera de gală a filmului Cursa.
Vezi această postare pe Instagram
După zile bune de atunci, mi-am dat seama că eu nu am vorbit și pe blog despre el. Pentru că merită să rămână scris și aici un articol despre o producție cinematografică așa cum nu (prea) ai mai văzut în România.
Atmosfera de la premieră
Cinema City Mega Mall, 20 octombrie 2025: toate cele 14 săli au fost închise pentru evenimentul de gală, aproximativ 2.200 de invitaţi – vedete, influenceri, maşini tunate (da, apar şi ele în interior. Chiar și motociclete sau mașini de poliție).
Pe lângă faptul că a fost lume ca „la balamuc” (nu filmul, ăla e din… alt film), am văzut și multe vedete pe metru pătrat. Am văzut-o pe Bianca Drăgușanu (mai drăguță în realitate decât la TV, da, da), Codin Maticiuc, Ioana State, Cătălin Măruță. Și or mai fi fost și alții, dar nu-mi amintesc acum. Din ce am citit în presă, au mai participat și Smiley, Connect‑R, Andreea Ibacka.
„Cursa” pentru „cea mai ambițioasă producție românească de acțiune”
Pe lângă cei doi regizori ai săi (Anghel Damian şi Millo Simulov), Cursa îi are în distribuţie pe Denis Hanganu (Andrei), Codin Maticiuc (Mario), Ștefania (Cleo), Andi Vasluianu (Raul) etc. Mi se pare că toți și-au intrat în rol foarte bine și au crezut în ce livrează.
Ca orice film de acțiune (da, cu muuulte lucruri în comun cu Fast and furious), Cursa are parte de o intrigă, de tensiune și rivalități, de o poveste de dragoste. Deși mașinile sunt clar în prim-plan, filmul atinge și alte cotloane ale rațiunii și simțirii: relația dintre doi frați, o iubire din liceu, lupta pentru a răzbi și a fi primul, (ne)încrederea pe care trebuie să le-o acorzi celor din jurul tău. Și altele, dar nu dăm spoilere.
Printre ambiții, nu pot omite faptul că vorbim despre cel mai scump film românesc produs vreodată (bugetul a ajuns undeva pe la 4 milioane de euro).
Pe scurt, dacă nu ai văzut încă filmul:
Curse ilegale de maşini pe străzile din Bucureşti (şi nu numai), mize mari, rivalităţi (Andrei vs Mario), echivalentul „băiatul talentat şi sărac” vs. „băiatul cu maşina mai bună şi avantaj”.
Cursa este primul film românesc de acţiune cu maşini. Este vorba de curse de maşini ilegale care s-au organizat dintotdeauna în România, mai ales în Bucureşti.
Iar povestea, să zicem, este una clasică, dar cu foarte multe twist-uri pe care nu o să vi le dezvălui. E povestea clasică a băiatului sărac, cinstit, dar foarte talentat, un bun pilot, dar şi un bun mecanic care îşi doreşte cândva să-l învingă pe băiatul cu bani, care întotdeauna a avut maşinile mai bune şi a avut o sansă în plus în viaţă. (Codin Maticiuc, paginademedia.ro)
București, noaptea = Curse ilegale de mașini
Au existat, bineînțeles, numeroase autorizații pentru străzile din București pe care le-au închis noaptea pentru filmări. Dar mi se pare că au meritat tot efortul. Cadrele sunt spectaculoase, de parcă nici nu-ți vine să crezi uneori că ăla chiar e orașul nostru, ăsta hulit de toată lumea. Eu iubesc Bucureștiul, am făcut-o întotdeauna și voi continua să o fac. M-a adoptat rapid (prea aspru, uneori, dar asta e), m-a primit, mi-a oferit multe. Bucureștiul mi-e acasă, nu mă simt străină pe străzile lui, deși nu m-am născut aici. Și nici nu mă văd locuind în altă parte, deși am avut ceva intenții în trecut. Dar asta e deja altă discuție (poate, pentru altă dată).
Mi se pare că e musai să menționez că filmul Cursa este primul film românesc disponibil şi în format 4DX (adică simţi vântul, vibraţiile, accidentele etc.). Apropo de accidente, puteți da un search pe gugăl cu „accident filmul cursa” și vedeți cum erau s-o pățească cascadorii din film.
Recomand?
Da, clar da. Și să vă spun și de ce.
E un film mișto, e de văzut la cinema. Dacă sunteți nostalgici după NFS, Tokyo Drift și alte Fast and Furious-uri, aveți ce vedea aici. Unele aspecte din grafică m-au dus cu gândul fix la cele enumerate. În plus, îl auziți și pe Deliric pe coloana sonoră. :X
Dacă nu mergeți cu pretenții de critic de film de festival, atunci vă va plăcea. Mașini, adrenalină, gagici, imagini faine (inclusiv de pe Transfăgărășan) – un adevărat spectacol vizual. Găsești bilete aici.
Dacă aveți așteptări de profunzimi și twist-uri care să vă facă să vă puneți întrebări existențiale, cred că ar fi mai bine să ziceți pas. :))
În loc de concluzie…
Mă bucur mult că există Cursa. Că există Teambuilding sau Vecina. Că se încearcă. Filmul românesc nu trebuie să fie doar despre cadre alb-negru și secvențe de mâncat ciorbă un sfert de oră (pe care, de altfel, le înțeleg și îmi plac, au și ele rolul lor). Dar haideți să susținem proiectele care îndrăznesc să facă și altfel. Se ambiționează să aducă lumea la cinema. Așa cum mă încăpățânez și eu să cred că lumea mai citește bloguri.