Vara aceasta, am vizitat pentru prima dată zona Orșova, Severin, Cazanele Dunării. Am filmat vlog, îl găsiți aici. Pe drumul de întoarcere, dinspre Băile Herculane către Craiova, respectiv București, mi-am dorit foarte tare să poposim în Hobița, satul natal al lui Brâncuși. Ce ocazie mai bună de a scrie încă un articol despre o altă casă memorială pe care am vizitat-o?
Muzeul memorial Brâncuși – mai mult decât o casă…
Se afla pe lista mea cu case memoriale de vizitat în această viață de multă vreme. Am avut o perioadă în care mi-am făcut o listă cu aceste muzee din fiecare județ. Astfel, de câte ori ajung într-un județ/loc nevizitat, să știu ce „am de văzut” acolo și să nu ratez ocazia. Lista s-a pierdut cu anii, însă dorința a rămas la fel de intensă.
Încă de la intrarea în sat, când am văzut casele frumoase, îngrijite, fără etaje sau fațade ce urlă, m-am simțit trasă parcă în urmă cu un secol, pe urmele celui mai mare sculptor român.
Când intri în curte, printr-o poartă sculptată de lemn, te simți îmbrățișat de un sentiment de modestie frumoasă, caldă, primitoare… Și îți dai seama că Brâncuși nu a avut nevoie de foarte multe lucruri pentru a deveni genial. De fapt, în general, nu ai nevoie de niciun lucru, ci ai nevoie să descoperi sclipirea de geniu ce se află în tine.
În interior, exponatele – reproduceri ale sculpturilor timpurii, documente și fotografii – oferă o imagine a copilăriei artistului. Din păcate, nu am putut vizita camerele. Un anunț, scris de mână și afișat în gemulețul minuscul al casei, ne anunța: CONCEDIU DE ODIHNĂ. Am oftat și am mulțumit în gând (și-n vlog) că măcar ne-au lăsat poarta deschisă, astfel încât să putem admira casa muzeu pe dinafară. Chiar mi-a fost o bucurie mare! De dragul întregirii articolului, vă las și o poză cu interiorul:
Tot despre interiorul casei Brâncuși am găsit și un articol pe adevărul.ro, în care Aurel Cernitoriul (îngrijitorul acesteia) a spus așa:
Din pridvor intrăm în cele trei încăperi ale casei. Ne spune cum se numeşte fiecare: odaia de dormit, cunia şi celarul. „Cunia e bucătăria, locul unde era vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea şi unde se adunau la masă toţi ai casei.
Celarul e cămara şi e singura încăpere care nu are tavanul drept. De aici se poate urca în pod”, ne lămureşte Aurel, după care ne mărturiseşte că ar vrea să ne arate „maşina de spălat a mamei lui Brâncuşi”. Lipit de un perete al casei, tronează un trunchi de copac scobit pe dinăuntru.
„Uitaţi, ăsta e pârlăul. Aici se spălau rufele! Femeile puneau la fiert apă cu cenuşă. Când leşia asta clocotea, o turnau în pârlău peste haine şi le lăsau să stea, acoperite câteva ore, până când se răcea apa. Pe urmă mergeau cu ele la râu, unde le băteau cu maiul şi le limpezeau. Ştiţi că cenuşa conţine sodă, nu?
Conform descrierii de pe ghidulmuzeelor.cimec.ro:
Casa în care s-a născut marele sculptor Constantin Brâncuși a fost trasformată în muzeu. Casa a fost demolată și mutată pentru a fi reașezată pe pietre de râu. Casa este monument de arhitectură populară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost restaurată în 1971. Se pot vizita trei camere, un pătul, o pivniță. Colecția este alcătuită din fotografii, albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat mobilier original de interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea.
Casa memorială Constantin Brâncuși nu este cea originală.
Deși știam acest lucru, mi s-a șters complet din minte atunci când am ajuns în Hobița. M-a „furat peisajul” :)) și nici nu citisem ceva recent despre ea. Se găsesc foarte multe detalii la o simplă căutare pe Google. Însă, gândindu-mă că va fi un ghid ce îmi va oferi toate informațiile, nu va mai fi necesar să le caut și eu. Plus oboseala de pe drum.. plus, plus.. Să nu mai zic că, de cele mai multe ori, oamenii de la casele memoriale (în aproape toate cazurile) sunt pasionați de munca lor și îți oferă detalii în plus față de ce găsești pe net. Sau chiar picanterii.. 😀
Muzeul memorial Constantin Brâncuși din Hobița, județul Gorj, este o reconstrucție inspirată de casa natală. Și totuși, te surprinde prin autenticitatea ei: lemnul vechi, grădina, anexele gospodărești, obiectele tradiționale – toate te duc înapoi în timp.
Casa în care s-a născut Brâncuşi, adăpost pentru orătăniile stră-strănepoatei sale
Casa natală a lui Brâncuși se află situată la 80-100 m față de muzeu și în jurul acesteia s-au iscat adesea discuții scandaloase. Un articol de pe jurnalul.ro arată că:
Terenul pe care este amplasata casa memoriala este cel pe care s-a aflat si adevarata casa, insa toata nebunia a inceput dupa moartea tatalui lui Constantin Brancusi. Atunci, mostenitorii, printre care si sculptorul, au facut impartirea. Constantin a fost al saselea copil al lui Nicolae si Maria Brancusi. „Cand s-a impartit, atunci, la caciula s-a decis ca aceasta casa sa fie a lui mama Frasina (sora lui Constantin Brancusi)”, explica Ioana Gogoiu, stra-stranepoata sculptorului, care detine acum adevarata casa.
„La caciula”, a fost de fapt un partaj. Rudele s-au strans si au pus intr-o caciula biletele cu toata averea familiei Nicolae si Maria Brancusi, parintii sculptorului. La tragerea din caciula, lui Constantin Brancusi i-a revenit terenul, unde acum se afla amplasata casa memoriala, iar adevarata casa in care s-a nascut sculptorul i-a revenit Frasinei, sora titanului. Asa se face ca Brancusi a ramas cu terenul, iar Frasina si-a luat casa, amplasand-o pe un alt teren la 100 de metri distanta.In 1970, comunistii au considerat ca trebuie sa faca ceva pentru a arata lumii unde s-a nascut sculptorul. „Au incercat sa cumpere casa adevarata de la rudele Frasinei, dar acestia nu au vrut s-o vanda. Atunci au cautat o alta casa asemanatoare pe care s-o amplaseze pe terenul care-i revenise la partaj lui Brancusi. Au cumparat casa lui Calistroi, un prieten bun de-al tatalui lui Brancusi, la care acesta si lucrase. Aici pe teren se aflau pana atunci doar trei duzi”, povestește Doina Pană, ghidul din Hobița. (Găsiți întregul articol aici.)
…cel puțin un dud a supraviețuit până astăzi. Îl vedeți în vlogul din finalul articolului.
Pe urmele lui Constantin Brâncuși – Calea Eroilor din Târgu Jiu
După ce am plecat, cu sufletul plin și împăcat, de la casa memorială Constantin Brâncuși din Hobița, am vizitat și Calea Eroilor, adică Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinitului din Târgu Jiu.
Pentru mine, a fost o revedere specială, mai ales că le vedeam de data aceasta alături de Ilinca… Ne-am bucurat, am pozat, am filmat, am alergat desculțe pe iarbă. Apoi am plecat cu infinita mea dragoste către București…
PS: Dacă mai aveți chef de citit, vă invit să parcurgeți și acest minunat articol despre Brâncuși în „Poezia artelor frumoase”, un articol pe care l-am publicat în urmă cu aproape 7 ani, cu ocazia împlinirii a 143 de ani de la nașterea sa.