Rezultatele PISA 2025 au fost publicate pe 8 septembrie 2026 și nu arată bine pentru România. Scădem la toate cele trei competențe evaluate: cu 16 puncte la Citire, 9 la Matematică și 3 la Științe față de 2022. Cu 413 puncte la Citire, 419 la Matematică și 425 la Științe, rămânem în partea de jos a clasamentului european.
Putem privi cifrele ca pe încă un clasament prost și să trecem mai departe. Și acum câțiva ani am vrut să scriu un articol pe tema asta, e prin ciornele de pe aici. Rețin că mă întrebam de ce se arăta lumea atât de șocată de aceste rezultate. De analfabetismul copiilor din România, al adolescenților ce au crescut cu nasul într-un telefon, uitând să se mai uite, măcar din când în când, într-o carte, în caietul de teme sau pur și simplu la cerul liber. Dar să le luăm pe rând.
Ce face PISA, mai exact?
PISA (Programme for International Student Assessment) este o evaluare internațională realizată de OECD, o dată la trei ani, în rândul elevilor de aproximativ 15 ani.
Testarea măsoară cât de bine pot elevii să folosească practic ceea ce au învățat la școală, în special la Citire, Matematică și Științe. Nu urmărește doar memorarea informațiilor, ci capacitatea de a înțelege, interpreta, argumenta și rezolva probleme din situații apropiate de viața reală. Rezultatele permit compararea sistemelor de educație din diferite țări.
Așadar, prin aceste teste, PISA nu verifică dacă un copil poate reproduce o lecție (așa cum și noi am fost siliți să o facem, mai ales în gimnaziu), ci dacă știe să folosească în viața reală ceea ce a învățat: să înțeleagă un text, să interpreteze informații, să gândească matematic și să rezolve probleme.
Scorul la citire a înregistrat cea mai mare scădere
Iar aproape jumătate dintre adolescenții români nu ating nivelul minim de competență în aceste domenii. La Citire ajung la pragul de bază doar 52% dintre elevi, la Matematică 48%, iar la Științe 54%. Mai mult, 38,5% dintre elevii români se află sub nivelul minim simultan la Citire, Matematică și Științe.
Dar poate cea mai importantă concluzie PISA 2025 nu este despre punctaje, ci despre inegalitate.
Elevii români din familiile avantajate socio-economic obțin la Științe cu 122 de puncte mai mult decât cei din familiile dezavantajate. Media diferenței în țările OECD este de 85 de puncte. Cu alte cuvinte, în România, familia în care te naști continuă să cântărească enorm în rezultatele pe care le vei avea la școală.
Și aproape simbolic, cu o zi înainte de publicarea rezultatelor PISA, aflam că părinții elevilor din familii vulnerabile pot depune cereri pentru rechizite gratuite în anul școlar 2026-2027. Sunt eligibili copiii din familii cu venit mediu net de cel mult 2.162,50 lei pentru fiecare membru.
Și mă gândesc că suntem cu toții de acord că nu lipsa unui caiet produce direct un scor PISA mic, ar fi absurd. Dar este la fel de absurd să cerem performanță egală unor copii care pornesc din locuri atât de diferite.
Avem pe de o parte copilul care are laptop, cărți, meditații și părinți care îl ajută la teme. Și pe de cealaltă parte, avem copilul pentru care familia trebuie să demonstreze cu acte că este suficient de săracă pentru a primi gratuit caiete, creioane și un penar.
La 15 ani, amândoi intră în aceeași statistică PISA.
De aceea, mi se pare prea simplu să spunem că „elevii de azi nu mai citesc” sau că „stau prea mult pe telefoane”. Datele OECD arată că 77% dintre elevii români spun că sunt curioși în legătură cu multe lucruri, iar 63% declară că depun un efort suplimentar când o sarcină devine dificilă.
Problema nu pare să fie că avem copii mai puțin capabili. Problema este ce reușește sistemul să facă cu această curiozitate și cu aceste capacități. Și, pânp la urmă, aceste rezultate PISA nu ar trebui să ne intereseze pentru locul 48 sau 53 într-un clasament, ci mai degrabă pentru ceea ce se întâmplă cu adolescentul de 15 ani atunci când devine adult.
Un om care înțelege greu un text va avea dificultăți nu doar la Limba română, ci și când citește un contract, o informație medicală sau o știre. Un om care nu știe să interpreteze date va înțelege mai greu dobânzi, procente, statistici și riscuri. Iar un om care nu este obișnuit să verifice informația devine mult mai vulnerabil într-o lume plină de manipulare și dezinformare. Deja vedem ce se întâmplă în politică și în mediul online, unde este din ce în ce mai greu să distingi grâul de neghină, ca să zic așa.
România iubește să-și arate olimpicii ca dovadă că „se poate”. Sigur că se poate. Dar valoarea unui sistem de educație nu se măsoară doar prin copiii excepționali pe care îi produce, ci mai ales prin cât de sus reușește să-i ridice pe cei care pornesc cu mai puține șanse.
Iar PISA 2025 ne spune exact asta: în România, locul din care pornești contează încă prea mult pentru locul în care vei ajunge.
Descarcă documentul „Rezultatele PISA 2025” de aici.
Nici măcar nu știu de ce m-am apucat să scriu despre asta.
Nici măcar nu știu ce soluție să propun, măcar așa, la nivel de discuție. Asta, pentru că mi se pare, mai clar ca oricând, că ne-am îndepărtat atât de mult de ideea unui sistem de educație normal, încât nici nu mai știm de unde ar trebui să începem repararea lui. Un sistem în care învățământul este cu adevărat gratuit, în care șansele copiilor sunt cât mai apropiate, indiferent de familia în care s-au născut sau de localitatea în care trăiesc, în care școala te ajută să devii „cineva” și, după ani de învățat, îți oferă măcar șansa reală de a-ți câștiga o pâine. Fie prin cunoștințe, fie printr-o meserie învățată bine. În fine.