Marin Preda, cel mai iubit dintre pământeni, și căsuța sa din Siliștea-Gumești, Teleorman

Am ales să public astăzi acest articol pentru că la o dată de 16 mai, în urmă cu 38 de ani, se stingea cel ce avea să fie recunoscut pe vecie ca autorul romanelor Moromeții I și II. Însă, romanul ce avea să iște multe discuții în jurul morții sale va fi chiar Cel mai iubit dintre pământeni.

Moartea lui Marin Preda stă sub semnul întrebărilor: accident sau omor?

Marin Preda a murit pe 16 mai 1980, în camera 6 a Casei de Creaţie de la Mogoşoaia. Medicii legişti au stabilit că Preda avea o alcoolemie de trei la mie, iar cauza morții a fost „asfixie mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale”. Adică a murit înecat în propria vomă.

În jurul morţii subite a scriitorului s-au făcut tot felul de scenarii, bineînțeles. La baza acestora se aflau două mari bănuieli:

• a fost omorât de vreun agent rus KGB – din cauza publicării romanului Delirul, în paginile căruia îi creionează o imagine favorabilă mareșalului Ion Antonescu, fapt ce nu a fost deloc pe placul celor de la Moscova; a fost urmărit, i-au fost trimise scrisori de amenințare, doar-doar nu va publica și o continuare a volumului Delirul;
• a fost „lichidat” de oamenii lui Ceaușescu – scriitorul devenise incomod, „greu de controlat” și astfel și-a atras antipatia regimului. Se bănuiește că romanul Cel mai iubit dintre pământeni a fost cel care i-a adus și moartea prozatorului. La doar două luni după lansare, acesta a fost găsit fără suflare, în camera lui, „într-o poziție nefirească”. Scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu, cel care l-a găsit în acea zi, declara: „În  dimineaţa plecării, telefoanele de la Focsani mă zăpăciseră. Întâlnirea lui Preda cu cititorii urma să se desfăşoare în sala teatrului. Era aşteptat de toată lumea. Se pregatea un fel de sărbătoare a autorului. Pe la ora 11.30 l-am luat pe Cornel Popescu şi-am plecat la Mogoşoaia. Era o zi friguroasă. Am urcat în goană scările din marmură şi am bătut la uşa camerei cu numarul 6. Niciun răspuns. Am mai ciocănit o dată. Linişte. Am apăsat clanţa şi uşa maronie s-a deschis… Marin Preda părea că doarme într-o poziţie nefirească”.

Misterul manuscriselor..

Există și un mister al manuscriselor lui Marin Preda. Se pare că acesta începuse să lucreze la o nouă carte, iar apropiaţii au susținut că scriitorul ar fi avut o valiză cu manuscrise pe care o păstra la Editura Românească, acolo unde era director. Și-a dorit ca această valiză să fie predată fratelui său, în cazul în care el ar păţi ceva. Nu se știe ce s-a întâmplat cu manuscrisele după ziua de 16 mai 1980.

Într-o zi urâtă şi ploiasă, la fel ca noaptea în care a murit, Marin Preda a fost înmormântat la cimitrul Bellu.

Îți mulțumesc, dragă Marine, că ai trecut pe aici și te-ai zbătut să ne lași nouă atâtea „imagini” despre viața satului românesc, despre condiția omului de provincie realizat prin forțe proprii, să ne fii exemplu că se poate. Dacă îți dorești.

Eu îmi doresc să nu te uite lumea. Mulțumesc, Marin Preda!

Fragment dintr-un articol publicat pe opisicaneagra.ro. Îl puteți citi integral aici.

Casa lui Marin Preda din com. Siliștea-Gumești, jud. Teleorman

Există două perspective din care putem privi acest subiect. Una pozitivă, alta mai puțin plăcută.

Din păcate, casa în care a copilărit Marin Preda nu a fost declarată casă memorială. Nu este deschisă vizitelor, ba chiar am citit că ar fi fost vândută către asociația lui Marius Tucă. Omul e acum preocupat de poezii feisbucciene, de ce s-ar deranja să amenajeze clădirea, dacă tot a cumpărat-o?..

Am găsit-o într-o avansată stare de degradare, cu geamuri sparte, iarbă (prea) multă în curte, porți ruginite..

De ce? De ce se întâmplă așa ceva și de ce permitem asta? Întrebări al căror ecou mi se lovește de pereții sufletului.. Când se va mai naște vreodată un alt Marin Preda? 🙁

M-am bucurat, totuși, de această vizită. Am stat pe piatra de la poartă și am ascultat păsările cântând. Era octombrie. Unul cald, senin.

Partea pozitivă a subiectului este aceea că (fostul) primar este atașat de figura marelui prozator și astfel a transformat școala veche într-un muzeu memorial Marin Preda.

V-am povestit și v-am arătat imagini în episodul din Negru Vlogă dedicat excursiei mele prin Teleorman (O găsiți spre final.) Asta se întâmpla cprin noiembrie 2016. 😀

Pentru final, în legătură cu nerespectarea memoriei acestor oameni importanți ai literaturii române și maxima neimplicare a autorităților în relizarea unui proiect ce ține de administrarea caselor memoriale, nu cred că există citat mai potrivit decât unul semnat chiar de Marin Preda:

Cineva care stă pe dinafară nu poate să judece ce e înăuntru.

Cu alte cuvinte, trebuie să fii la fața locului ca să-ți poți exprima vreo opinie și/sau judecată.

Plus:

PS: Aștept cu nerăbdare să apară ecranizarea romanului Moromeții II, cu Horațiu Mălăele în rolul lui Ilie Moromete. #onlylovereactions

LE: Am fost la evenimentul de lansare a filmului Moromeții II. Cronica – aici: Moromeții 2, cel mai așteptat film al anului 2018

Moromeții I poate fi (re)văzut aici.