M-am întors în timp la Muzeul Ceasului din Ploiești

Deși am mai fost cândva în vizită la Muzeul Ceasului din Ploiești, am mai făcut ieri o călătorie în spațiul Timpului. Fascinant.

Orologeria. Începuturile

Deși ar trebui să fie un domeniu foarte exact, începuturile orologeriei nu sunt cunoscute cu precizie. Prima formă de cucerire a timpului de către om a fost inventarea cadranului solar. Cel mai vechi astfel de obiect (cunoscut) datează din Antichitate și este expus într-un muzeu din Berlin. Creatorii acestor cadrane erau experți în astrologie.

Apoi a fost inventată nisiparnița, ceea ce noi numim în mod greșit clepsidră. Diferența dintre cele două este dată de „combustibilul” utilizat: una cu nisip, cealaltă cu apă.

Nisiparniță
Clepsidră

Ceasurile arzătoare au apărut prima dată în Anglia. Acestea erau obiecte ce măsurau timpul printr-o lampă gradată cu ulei.

Cele mai vechi ceasuri de masă

În cadrul muzeului, există un lot cu cele mai vechi ceasuri de masă (astronomice), câteva piese fiind foarte rare sau chiar unice.

Ceasurile de perete au apărut pentru prima dată în sec. al XVII-lea, în Anglia.

Cele mai vechi ceasuri de călătorie aveau forma unui ceas de buzunar, însă de dimensiuni mai mari. Mecansimele lor erau prevăzute cu sisteme de alarmare.

Printre ceasurile expuse aici, regăsim și două ce au fost identificate ca fiind realizate pe teritoriul istoric al României: unul realizat în sec. al XVIII-lea, în Făgăraș, iar un altul în Hermannstadt (Sibiul de astăzi).

Colecția de ceasuri de buzunar

Ceasurile de buzunar au istorie extrem de îndelungată. Conform majorității opiniilor, acestea au fost inventate în anul 1505 la Nurnberg, de către Peter Henlein. Pe lângă Elveția, cele mai renumite țări ce fabricau ceasuri de acest fel s-au numărat Franța și Anglia, între ele fiind o concurență foarte puternică. Atât în realizarea unor invenții extrem de importante, cât și în ocuparea pieței de desfacere (un spațiu vast ce se întindea pe întregul Imperiu Otoman).

Elitele românești, pasionate, foarte interesate de ceasuri

Nu a durat mult timp și au apărut în peisaj ceasurile cu rol decorativ, în realizarea cărora erau implicate și artele plastice. Ca în cazul ceasurilor-tablou.

Ceasurile-tablou au apărut în Austria după anul 1815, de unde s-au răspândit în toate țările de cultură germană. Erau două tipuri de astfel de obiecte: ceasurile cu imaginile tipărite (cromolitografii) și cele cu imagini pictate (pe suport de lemn sau de metal). Uneori, piesele erau dotate și cu mecanisme muzicale.

Ceasuri de mari dimensiuni și ceasurile de șemineu

Ceasurile de mari dimensiuni sunt ceasurile de podea, apărut în Anglia, la sfârșitul sec. al XVII-lea. Acest tip de ceas s-a răspândit foarte repede în Olanda, ce se remarcă printr-un număr important de astfel de piese.

Ceasurile de șemineu au fost inventate în Franța (sfârșitul sec. al XVIII-lea) și aveau atât rol decorativ, cât și tehnic, având mecanisme ce le ofereau posibilitatea să meargă neîntoarse timp de 30 de zile.

Ceasul din stânga a aparținut lui Al. I. Cuza.

Ceasuri ale unor personalități marcante, expuse la Muzeul Ceasului din Ploiești

Printre acestea se află ceasul cu diamante al lui Carol I de Hohenzollern. 😀

Alte personalități:

  • Alexandru al II-lea, țarul Rusiei, care a vizitat Ploieștiul în mai 1877;
  • Vasile Alecsandri;
  • Mareșalul Alexandru Averescu;
  • Theodor Aman (pictor);
  • Ella Negruzii (prima femeie avocat nu numai din România, ci și din întreg sud-estul Europei);
  • George Coșbuc;
  • Al. I. Cuza (ceas astronomic) – provine din palatul de la Ruginoasa;
  • Mihail Kogălniceanu;
  • Duiliu Zamfirescu.

Notă: Ceasul lui Eminescu se află la Muzeul Literaturii din Iași.

Muzeul Ceasului din Ploiești, unic în România și în Europa

Muzeul Ceasului din Ploiești a luat naștere în urmă cu 55 de ani, la inițiativa profesorului N. I. Simache. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, ca secție a Muzeului de Istorie. Ulterior, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a fost nevoie să fie mutat și transformat într-un muzeu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, construită în anul 1890.

În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de ceasuri întregi (numai în parte expuse), la care se adună încă aproximativ 1000 de piese din orologii foarte valoroase, la rândul lor.

Călătorie cu mașina timpului. Momente de magie. Revenire după 20 de ani

Nu știu dacă v-am convins să mergeți într-o vizită când sunteți în trecere prin Ploiești, dar vă zic că merită.

Eu am mai fost acolo în clasele primare, într-o excursie cu clasa. Nu am avut niciun flashback, nimic. 😀 Nu mai rețineam nici măcar un obiect, deși îmi amintesc că mi-am cumpărat un suvenir. La fel ca și acum, de altfel. 😀

Deși relativ scurtă (o oră), plimbarea prin muzeu mi-a cam făcut foame. :)) După ce am mâncat binemeritata pizza :)) și un desert „Ora 12”, am asistat la un super moment de magie și iluzionism și mentalism (și alte asemenea), realizat de Andrei Gîrjob și Andrei Crăciun. Am participat în mod activ, încercam să-i prind cu ceva, dar la final nu am făcut decât să aplaud și să plec cu un mare zâmbet pe față. 😀

De ce v-am povestit toate astea? Să fie de vină oare Misterul ceasului din perete? 😀

Toată excursia a fost organizată de Vertical Entertainment (mulțumesc, Bogdan, pentru invitație), cu ocazia lansării în România a filmului Misterul ceasului din perete. E? :> Nu că e drăguț cum au gândit-o ei așa?

Filmul a intrat în cinema începând cu 28 septembrie.

Sinopsisul sună cam așa:

Lucrurile fantastice au loc întotdeauna în cele mai neaşteptate locuri. O poveste plină de magie şi mister, filmul îl urmăreşte pe Lewis (Owen Vaccaro), un băieţel de 10 ani, care este nevoit să se mute la unchiul său, într-o casă neobişnuită în care se aude mereu ticăit de ceas. Însă noul oraş ascunde sub atmosfera liniştită o lume secretă plină de vârcolaci şi vrăjitoare care se vor dezlănţui după ce Lewis îi aduce la suprafaţă fără să-şi dea seama.

Săptămâna viitoare merg să-l văd și eu. Poate reușesc să citesc și cartea după care s-a realizat filmul. O am deja, am primit-o cado’. 😀 Tot atunci revin cu o cronică magică și fermecătoare. :)) Gata, am tăcut.

Tu ce zici despre asta?