George Andone Vasiliu și Casa memorială „Agatha și George Bacovia” din București

Am ales nu întâmplător să public astăzi, 4 septembrie, acest articol dedicat marelui (deși firav, mic de statură) poet simbolist român, George Bacovia (4/16 septembrie 1881 – 22 mai 1957). Stilul meu (dacă am sau am avut așa ceva) în perioada liceului a fost influențat de pesimismul lirismului bacovian. Și nici măcar nu realizam asta la acel moment. Știam doar că nu-mi place frumosul, că simt nevoia să mă răzvrătesc (adolescența, bat-o vina!) și că trebuie să scriu altceva decât trandafiri roz și inimioare săgetate..

George Bacovia, pseudonimul literar al lui George Andone Vasiliu

Poetul George Bacovia s-a născut pe data de 4 septembrie 1881, în Bacău, pe strada George Bacovia, nr. 13 (astăzi). Casa în care poetul a văzut lumina zilei nu mai există astăzi, fiind demolată. De interese.

Bacovia nu a fost prea strălucit la învățătură, dar avea talent la desen și muzică (dirijează corul școlii și cântă foarte bine la vioară). Într-o după-amiază, pe la vârsta de 13 ani, a rămas închis în clopotnița bisericii și rămâne acolo până dimineața. A fost extrem de impresionat de culorile amurgului de toamnă văzut în seara aceea și astfel va da naștere poeziei Amurg violet.

În 1900, asistă la înmormântarea unei rude și, sensibil din fire, va reuși să redea una dintre capodoperele poeziei românești: Plumb (finisată abia doi ani mai târziu).

Citește la cenaclul lui Macedonski poeziile Plumb și Nervi de toamnă, având un real succes în rândul celorlalți colegi.

A absolvit Facultatea de Drept din București

Se înscrie în barou, dar nu profesează. În 1913 (din nou, acest 13..), se îmbolnăvește de plămâni și e nevoit să renunțe la jobul de ajutor de contabil la Prefectura din Bacău. Un an mai târziu se internează în sanatoriu. În același an publică volumul de poezii Plumb. În 1926 tipărește și volumul Scântei galbene, iar poeta Agatha Grigorescu îi editează volumul Bucăți de noapte. Doi ani mai târziu se căsătorește cu aceasta și se mută în București, unde ea era profesoară de română. Gabriel Bacovia, unicul său fiu, se naște în anul 1931.

După îndelungi suferințe pricinuite de cumplita boală ce îi măcina trupul, dar și sufletul, George Bacovia se stinge din viață la București, pe 22 mai 1957. A fost înmormântat, bineînțeles, la Cimitirul Bellu, dar nu pe Aleea Scriitorilor (alături de Eminescu, Caragiale, Preda sau Rebreanu), ci în spatele capelei.

Casa memorială „Agatha și George Bacovia” din București

După ce v-am povestit data trecută despre Casa memorială Mărțișor a lui Tudor Arghezi, rămânem în aproximativ aceeași zonă a Bucureștilor și vizităm și casa unde au locuit Agatha și George Bacovia.

Situată în Sectorul 4, pe strada George Bacovia (fostă Frăsinetului), la numărul 63, casa ce adăposteșe Muzeul memorial George Bacovia este o clădire micuță, dar cochetă, cu o grădină plină de flori și un fel de terasă ce găzduiește diferite evenimente culturale dedicate poetului.

În mijlocul grădinii, bustul bacovian stă și veghează parcă fiecare vizitator ce-i trece pragul. Acum doi ani am vizitat și eu locuința unui cuplu pe cât de celebru, pe atât de atipic.

Interiorul casei mi-a dat fiori, realmente. Mai ales camera în care s-a stins Bacovia. Un pat foarte mic, ca de copil, cu o poză deasupra, imagine ce îl înfățișa pe poet fără suflare.. În aceeași cameră, biroul la care sta și lucra până noaptea târziu.

Pe unul dintre holuri poți admira vioara la care cânta Bacovia, iar pe un altul a fost amenajată o vitrină cu diferite manuscrise și ediții ale operelor sale.

Cum era firesc, zidurile acestea adăpostesc înăuntrul lor multe amintiri din perioada în care poetul a trăit aici alături de familia sa – desene, picturi, o bibliotecă impresionantă (întâlnită, ca mărime, și la Tudor Arghezi), mobilier specific timpurilor acelea și câteva poze.

Agatha Bacovia, soția ce i-a fost alături până în ultima clipă

Este cunoscut faptul că Agatha a fost o susținătoare înfocată a soțului său, care, bolnăvicios și sensibil, avea să creeze una dintre cele mai de seamă opere ale literaturii române. Încadrat inițial în curentul simbolist, lui Bacovia avea să i se recunoască meritele de drept – a fost un poet ce și-a depășit cu mult epoca sa, fiind unul dintre autorii poeziei moderne.

În Bacău, există numeroase locuri ce amintesc de Bacovia. De exemplu, în oraș se află un parc pe care poetul îl traversa mereu în drumul său spre salcie. Da, așa cum Eminescu avea teiul, Bacovia avea salcia.. Salcie tăiată de un Dorel ignorant, căruia i s-a părut în plus.. Salcia a fost replantată, dar.. Mna.

Adesea dur și foarte critic cu scrierile sale, Bacovia își mototolea și arunca hârtiile sub banca pe care se așeza să scrie, iar soția sa venea în urmă-i ca să adune manuscrisele și să le pună bine la păstrare pentru publicare.

Casa memorială Bacovia – o „colecţie de utilitate publică”..

Imediat după moartea poetului, Agatha Bacovia a insistat pe lângă autorități să recunoască înființarea unui muzeu memorial în casa acestora, exprimându-și dorința de a o dona statului român. Abia 9 ani mai târziu a fost dus la bun sfârșit acest plan, în anul 1966, atunci când statul acceptă donația, evitând în continuare orice implicare financiară pentru o casă dintr-o „colecție de utilitate publică”..

Mă bucur că ai ajuns să citești până aici. Așa cum am mai zis, dacă apreciezi un scriitor, să știi că este foarte interesant să pătrunzi în universul în care acesta a creat. Nu vei mai privi lucrurile la fel, nu-l vei mai citi la fel. ^_^