Acum ceva timp, m-a întrebat Larisa dacă vreau să răspund la întrebarea „Ce citesc bloggerii?”, scriind (cu recomandare) despre trei cărți. Bineînțeles că am acceptat imediat și m-am pus pe scris.
Integrala poeziei de Nichita Stănescu
Pentru că aici vorbim despre ce citesc bloggerii, ei bine, eu mi-aş dori tare mult să regăsesc cât mai multe volume de poezie printre cărţile alese de fiecare. Aşa cum am mai spus în alte rânduri, poezia este mult mai puţin citită şi promovată, din păcate, faţă de proză.
Trecând la subiectul de astăzi, prima mea alegere este Integrala poeziei, semnat de Nichita Stănescu. Numărând nu mai puţin de 818 pagini, volumul constituie o apariţie necesară în peisajul literaturii de ieri şi de azi. Pentru că poezia lui Nichita a rămas neatinsă de vreme, cu o forţă încă proaspătă de a inspira alţi şi alţi poeţi contemporani.
“Poliglot de limbă română”, după cum el însuşi se definea, Nichita Stănescu a reinventat cuvintele, transformându-le în necuvinte.
Autoportret pe o frunză de toamnă
E făcut să mă domine neîntregul
zeița fără brațe, zeul fără glezne.
Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se cațără paianjeni pe tăcerea colțuroasa
și înapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai singur,
cu timpul dus, contururi scurse.
E făcut să mă domine neîntregul,
medalie bătură doar pe-o parte
zilele care încep după-amiaza și sfârșesc după-amiaza,
fără să continue mai departe.
Insomnii de Marin Sorescu
Tot din rândul poeţilor mei preferaţi, l-am ales pentru astăzi pe Marin Sorescu, cu inegalabilul şi inconfundabilul său stil.
Însă, voi aminti de un volum de microeseuri: Insomnii. Pentru că unele dintre cele mai frumoase texte scrise de mine au prins contur în perioada (lungă!) în care nu adormeam înainte de miezul nopţii, m-a atras mai întâi titlul. Apoi cuprinsul, din care nu lipsesc Brâncuşi, Iona, Estetica lui Ion Barbu, Michelangelo sau Kafka şi romanul modern. Plus multe altele.
La fel ca rândurile din Uşor cu pianul pe scări, toate aceste cronici ale lui Sorescu reprezintă, la rândul lor, o operă de sine stătătoare. În timp ce vorbeşte de Michelangelo sau Kafka, acesta reuşeşte să-şi creioneze atât de frumos gândurile şi impresiile, că mi-a părut că textele sunt prea scurte… Bineînțeles că poetul din Sorescu nu a stat deoparte și astfel a luat naștere această carte în care liricul își face apariția dincolo de așezarea în pagină tipică prozei.
Din prefaţă, am reţinut următoarele:
„Nu am nicio obligație față de nimic. Pot să mă frământ cum se sparge un geam, în ce formă – și de ce se sparge așa și nu cristalizează, ca sarea. Sau dacă nu rămâne ceva în geam, din noi care ne uităm pe geam. Poate nu trece tot dincolo, rămâne ceva azi, ceva mâine. Și măcar o dată, spre sfârșitul vieții, n-ar fi bine să stoarcem ferestrele? Un mijloc de a ne mai lungi viața. […] Oricât m-aș strădui să adorm, oricât aș ocărî insomnia, mă simt bine în ea. Eu mă trag din insomnie – maimuța mea.
Cheia de Junichiro Tanizaki
Şi, ca să nu vorbesc numai despre autori români (deşi nu-mi par deloc mai prejos decât cei străini, ba dimpotrivă), am ales şi Cheia, un volum scris de un japonez, Junichiro Tanizaki.
Continuarea o veți citi aici.
Și tot în același articol veți regăsi răspunsurile altor bloggeri: Daniel, Dana și Silvia. Acesta este abia primul articol de acest fel dintr-o (să sperăm) serie numită chiar așa: „Ce citesc bloggerii?” Sper că v-am stârnit curiozitatea… Lectură plăcută! ^_^