Castelul Iulia Hașdeu. O poveste despre genialitate, spiritism şi dragostea unui părinte

La sfârşitul lunii februarie, într-o zi cu soare, am plecat într-o excursie de o zi, în care am putut ajunge, în sfârșit, la Castelul Iulia Hașdeu, un loc pe care îmi doream de mult să-l văd. În aceeași zi, am vizitat și alte obiective turistice din judeţul Prahova, în cadrul unui infotrip organizat de Centrul de Informare şi Promovare Turistică din Câmpina în colaborare cu Arhiva de Geografie.

Astăzi, ne vom opri asupra primului obiectiv vizitat în călătoria noastră pe meleagurile judeţului în care s-a născut Nichita Stănescu:

Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina, Jud. Prahova

Încă de la intrarea în curtea castelului, observi cu uşurinţă clădirea ce se înalţă în capătul aleii principale, în stânga căreia se află şi bustul gânditor al scriitorului Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Pe faţada principală se regăsesc:

  • un simbol (Ochiul Divin, simbolizându-l pe Dumnezeu);
  • două mesaje scrise în latină: deviza familiei Hașdeu – PRO FIDE ET PATRIA (Pentru Credinţă şi Ţară) şi cel aparţinând lui Galileo Galiei – EPUR SI MUOVE (Şi totuşi se mişcă);
  • stema domnitorului Moldovei.

Ușa de la intrare este de piatră și cântărește aproximativ o tonă și jumătate. În mod normal, un om nu o poate mișca. În schimb, este prevăzută cu un ax care-i permite rotirea la 90 de grade, iar prin culoarul format se poate pătrunde în interiorul castelului câte o singură persoană.

De o parte și de alta a ușii, pe exterior, se află două tronuri de piatră pe care sunt gravate cele șapte reîncarnări ale Iuliei, iar deasupra, pe creneluri, o dată: 2 iulie, ziua în care Hașdeu le sărbătorea simbolic pe cele două Iulii ale sale.

Apoi, intrarea se face printr-un culoar de oglinzi paralele.

Atât la construirea interiorului, cât și a exteriorului, s-a folosit foarte mult metal. La civilizațiile străvechi, metalul reprezenta o amuletă care ținea spiritele rele la distanță. De aceea, acest loc este considerat pur, în care numai spiritele bune, spiritele superioare își au locul.

La prima vedere, toate aceste lucruri pot părea uşor dubioase sau mai greu de înţeles. Eu mă pregătisem şi ştiam ce mă aşteaptă. Văzusem mai demult şi un documentar despre acest castel şi mă impresionase povestea lui. Îmi spusesem încă de pe atunci că trebuie să-l vizitez într-o bună zi.

Iată-mă acolo, în acel lăcaş ridicat între 1894 şi 1896 de către savantul B. P. Hașdeu în amintirea celor două Iulii ale sale: soţie şi fiică.

Iulia Hașdeu, mama

Castelul Iulia Hașdeu, un scurt istoric

La început, planurile castelului au fost sub forma unei catedrale, acestea modificându-se treptat şi ajungându-se la forma actuală de trei turnuri de piatră crenelate, dintre care cel din mijloc adăposteşte templul castelului.

În turnul din stânga se află sufrageria familiei şi salonul de primire al doamnei Iulia Haşdeu. Pictura murală este sub formă de coloane cu capitelii, iar în medalioanele înconjurate cu lauri se află membrii familiei Haşdeu: Tadeu Haşdeu, bunicul savantului, Iulia Haşdeu, soţia de origine transilvăneană.

Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a născut în anul 1838 la Cristineştii Hotinului, localitate aflată în prezent în Ucraina. Nicolae Iorga îl numea pe Haşdeu cel mai învăţat român al sec. al XIX-lea. De numele său se leagă o bogată activitate de cercetare în domeniul istoric şi filologic. A fost, de asemenea, membru al Academiei Române, profesor universitar şi rector al Facultăţii de Litere din Bucureşti, director al Arhivelor Statului peste 25 de ani şi deputat în două mandate.

După moartea fiicei sale, acesta s-a retras din viaţa publică şi politică şi s-a dedicat studiului spiritismului şi rugăciunii. Castelul Iulia Hașdeu a fost construit cu acest scop: pentru rugăciune, pentru spiritism.

Bogdan Petriceicu Haşdeu a murit în anul 1907 la Câmpina, localitate în care şi-a petrecut ulltimii ani din viaţă.

Iulia Hașdeu, copilul genial şi prima şi cea mai tânără studentă româncă admisă la Sorbona

Iulia Hașdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869 la Bucureşti. Iulia a moştenit geniul tatălui său, astfel că la vârsta de 2 ani şi jumătate făcea dovada unei memorii excepţionale, recitând poezii lungi ca întindere. La 4 ani ştia deja să scrie şi să citească şi începea să vorbească în limba franceză şi germană. La 6 ani şi 7 luni a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazu. La 8 ani şi-a dat examenele pentru şcoala primară, iar la 11 ani, pentru gimnaziul absolvit la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti.

În paralel, a studiat pianul şi canto la Conservator. La această vârstă cunoştea cinci limbi străine: franceză, engleză, germană, latină şi greacă. A urmat apoi studiile liceale la Paris, la Colegiul Sévigné. La 16 ani, Iulia Haşdeu a fost prima şi cea mai tânără studentă româncă de la Sorbona. La 20 de ani trebuia să fie prima femeie doctor în filosofie. Din nefericire, tot în această perioadă, Iulia s-a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară, boala secolului al XIX-lea. Cu toate eforturile disperate ale părinţilor săi de a o salva, cu două luni înainte de a împlini 19 ani, Iulia se stinge din viaţă tot la Bucureşti.

Spiritism, Iisus și ocultism, toate sub același acoperiș în Castelul Iulia Hașdeu

La 6 luni după moartea fiicei sale, într-o seară de martie, când savantul încă se afla la biroul său de lucru, a intrat într-o transă, o stare nici de veghe, nici de somn. Mâna i-a luat involuntar un creion și a scris pe o coală de hârtie. Asta preț de câteva secunde. Când a ieșit din aceastî transă, s-a simțit ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn, cu toate că era sigur că nu dormise. Când s-a uitat pe coala de hârtie, era scris un mesaj: „Tată, sunt bine, sunt fericită, te iubesc, ne vom revedea. Atât, deocamdată.” Cu scrisul și semnătura Iuliei.

Acest lucru l-a determinat pe Hașdeu să cerceteze și să practice spiritismul, acesta fiind singurul mod în care mai putea comunica cu fiica sa dispărută.

Ion Luca Caragiale, în vizită la soții Hașdeu

Pe unul dintre pereții uneia dintre încăperi, există un desen înfățișându-i pe soții Hașdeu în parcul din spatele castelului și un oaspete – Ion Luca Caragiale. Caragiale l-a vizitat pe Hașdeu aici, la Câmpina, și apoi a scris un articol despre…

Templul castelului sau „biserica lui Hașdeu”

În mijlocului templului se află o coloană care, împreună cu scheletul de scări și balustrada, formează simbolic o cupă – Sfântul Graal, cupa în care s-a scurs sângele Mântuitorului pe cruce.

Sursa: imperialtransilvania.com

Deasupra se află statuia lui Iisus înălțându-se la ceruri. Este o sculptură realizată în lemn de către Rafael Casciani și adusă de la Paris în anul 1896, anul în care a fost dat în folosință acest edificiu. Cupola este zugrăvită în roșu închis și reprezintă labirintul lumii și planetele într-o explozie. Dar aceasta nu este pictura originală, cea de pe timpul savantului fiind un cer albastru cu nori și un cer cu stele. În mijlocul tavanului se afla un orificiu numit Ochiul lui Dumnezeu. După cutremurul din 1977, Castelul Iulia Hașdeu a intrat într-un amplu proces de renovare și restaurare, iar autoritățile comuniste de la acea dată nu au mai vrut să refacă pictura originală de la acea dată.

În altarul templului regăsim pianina Iuliei de la Paris. Da, este vorba chiar despre acea pianină care, din când în când, mai cântă singură. De o parte și de alta a altarului se află camera verde și camera albastră, ce aveau rolul de biblioteci.

Unul dintre numeroasele tablouri expuse în castel este portretul lui B. P. Hașdeu, realizat de Nicolae Grigorescu, care s-a născut și a murit în același an cu savantul (1838-1907), aceștia fiind prieteni și vecini. Casa memorială a lui Grigorescu se află la aproximativ 300m depărtare, dar nu am apucat să o vizitez în acea zi. Poate voi reveni cândva.

Biroul, camera cu cale și camera de spiritism

În biroul lui Hașdeu se află unul dintre tablourile pictate chiar de Iulia, încă o dovadă a genialității ei, a talentului său chiar și în domeniul artelor plastice. Printre alte lucrări ale savantului, tot aici se află și primul Dicționar al Limbii Române, adică o primă parte din el (cuvinte până la litera B, la cuvântul bărbat). Scrisese deja 3 volume… Cei care i-au continuat opera au spus că trebuia să trăiască 3-4 vieți să poată duce la bun sfârșit lucrarea amplă pe care o avea în plan.

Camera cu cale i-a fost dedicată Iuliei, Hașdeu adăpostind aici numeroase lucruri ale fiicei sale, printre care 3 volume publicate postum prin grija părintelui său (poezii, piese de teatru, legende și povești pentru copii), dar și bustul din marmură de Carrara al Iuliei.

Sursa: imperialtransilvania.com

Aceasta nu a locuit niciodată acolo, ea trecând în neființă în 1888, castelul fiind dat în folosință în 1896.

Camera pentru ședințele de spiritism avea un fond albastru închis, aproape negru, pe care erau pictate diferite simboluri. Din păcate, în timpul renovării, au fost acoperite multe dintre acestea, rămânând astăzi doar două dintre acestea: un cap de înger și un triunghi cu vârful în jos.

Ședințele de spiritism se făceau, în general, noaptea pe întuneric. Ca să fie, totuși, o umbră de lumină se punea un sfeșnic cu lumânări pe biroul savantului, iar prin gaura din perete pătrundea o rază de lumină în acea încăpere.

La ședințele de spiritism participau 4-5 persoane, dintre care una era medium. Spiritul punea stăpânire pe o parte a creierului mediumului, iar comunicarea se făcea prin dicteu automat. Există două fotografii făcute în timpul acestor ședințe, Hașdeu încercând să surprindă cu camera de fotografiat ceea ce ochiul uman nu poate vedea. Au ieșit, într-adevăr, câteva globuri luminoase. S-ar părea că acelea ar fi spiritele.

Tot aici se află un tablou cu soții Hașdeu îndoliați, adus de la Cimitirul Bellu din capitală, la fel ca multe dintre obiectele din camera cu cale. Acest tablou a stat la căpătâiul Iuliei, așezată într-un sarcofag vidat, iar în dreptul capului acesteia se afla un geam de cristal prin care, timp de 50 de ani, chipul acesteia putea fi văzut neschimbat. Din păcate, cineva a spart acel geam, iar urmarea ne-o putem imagina cu toții…

În camera ședințelor de spiritism se află, de asemenea, și primele trei ediții Sic cogito scrise de B. P. Hașdeu, în care omul de cultură se întreba ce e viața, ce e moartea, ce e omul, ce e viața după moarte.

Tripozii din camera de spiritism, pe blatul cărora era scris Hașdeu cu trei linii, simbolizând Trinitatea: unitatea dintre corp, spirit și Dumnezeu.

Mai multe imagini, în curând, în clipul despre cele văzute în întreaga zi petrecută în Câmpina.

3 Replies to “Castelul Iulia Hașdeu. O poveste despre genialitate, spiritism şi dragostea unui părinte

  1. Am savurat articolul tău la cafea (lunea sunt în teleworking și îmi permit mici luxuri). Castelul Iulia Hasdeu mă fascinează de mult timp, țin neapărat să îl văd și sper să reușesc asta cât de curând 🙂

    1. Mă bucur tare mult că ți-a plăcut! Mulțumesc de feedback! ^_^ Cum e lesne de înțeles, îți recomand să îl vizitezi și, eventual, să treci și pe la muzeul Nicolae Grigorescu. Intenționez să ajung și acolo, acum eram cu grupul, nu mă puteam abate de la programul prestabilit.

Tu ce zici despre asta?