La finalul lunii ianuarie, am ajuns în vizită la casa memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Și, cum nu am mai scris recent un astfel de articol, mi-am zis că acesta este un moment perfect pentru a readuce în atenție categoria mea dragă de pe blog – Case memoriale.
Cine a fost Anton Pann?
Nu pot spune că știam prea multe despre Anton Pann, însă, cu ajutorul doamnei ghid de la muzeul memorial, am reușit să aflu amănunte foarte interesante despre viața acestui artist. (Bine, și la o căutare pe Google poți descoperi cele mai importante aspecte ale biografiei acestuia.)
Anton Pann a fost unul dintre cei mai de seamă autori de cântări bisericești ai sec. al XIX-lea. Compozitor, cântăreț și scriitor prolific, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la dezvoltarea culturii românești, Anton Pann este compozitorul muzicii imnului național, „Deșteaptă-te, române!”.
Anton Pann (Antonie Pantoleon-Petroveanu) s-a născut în anul 1796, cu data nașterii mai puțin probabilă, în orășelul Sliven, la sud de Dunăre, în Bulgaria. Tatăl său a fost aromân, iar mama sa avea origini grecești. După moartea tatălui său, când Anton Pann avea numai 10 ani, mama și-a luat copiii și a traversat la nord de Dunăre, în speranța unui trai mai bun. Cei doi frați ai artistului au murit în luptele din asediul Brăilei, prin anul 1809.
A locuit 6 ani în Chișinău, însă cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o la București. Casa de la București a devenit și ea o casa memorială începând de acum 4 ani, aparținând Muzeului Național al Literaturii Române.
A mai fost cântăreț de biserică, tipograf, scriitor, traducător, compozitor și folclorist.
Cât a fost la Râmnicu Vâlcea, acesta a fost profesor de muzică la Școala de pe lângă Episcopia Râmnicului, cântăreț la biserica Buna Vestire și a predat lecții de muzică psaltică măicuțelor de la Mănăstirea Dintr-un Lemn.
A scris Povestea vorbei, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Fabule și istorioare, Povestiri populare, O șezătoare la țară sau Povestea lui Moș Albu, Spitalul amorului, Cântece de stea și a făcut foarte multe traduceri din limba greacă în limba română.
Anton Pann a fost cel care a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu prin 1842. Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, ne relatează cum în casa poetului Andrei Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet”, cel care a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posteritate, a fost Anton Pann. (sursa)
Viața personală i-a fost destul de tumultoasă, având până la final 3 căsnicii. Cu prima soție a avut un băiat care a devenit preot, iar cu cea de-a doua a avut o fată de la care se cunosc descendenți până în ziua de astăzi. Cu cea de-a treia soție nu a avut niciun copil.
A trăit doar 58 de ani, sfârșind bolnav de tifos, în ziua de 3 noiembrie 1854, fiind înmormântat la biserica Sfântul Stelian – Lucaci din București.
Puteți urmări clipul de mai jos pentru o incursiune vizuală în ceea ce îl privește pe Anton Pann.
Casa memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea
Cu o viață plină de călătorii și experiențe variate, Anton Pann a reușit să-și pună amprengta definitiv în cultura română, iar casa memorială din Râmnicu Vâlcea aduce un omagiu binemeritat vieții și operei sale.
Aici a locuit Anton Pann vreme de 4 ani de zile, în două etape: între 1826-1828 și între 1835-1837.
Situată în prezent undeva printre străduțe pietruite și clădiri cu arhitectură tradițională, casa memorială Anton Pann reprezintă o adevărată comoară culturală. Ce mi s-a părut foarte fain a fost faptul că nu are gard, nu este îngrădită în niciun fel și astfel o poți admira chiar de pe trotuar.
Casa a fost mutată pe șine de cale ferată și pe role 38 m de la Est spre Vest. Cântărește în jur de 170 tone, iar translarea per total a durat 5 ore și 40 minute.
După ce am admirat bustul folcloristului din grădina casei, bust așezat ca un adevărat ostaș ce păzește moștenirea muzicii și literaturii românești, am intrat în ceea ce fusese odinioară pivnița casei, ce a „suferit” câteva modificări după mutarea casei. Regăsim aici un aranjament cu mobilier nou și pavaj cu cărămidă. Plafonul casei este construit din grinzi solide din lemn de stejar, iar pereții sunt din cărămidă pe structură de lemn.
Clădirea în sine păstrează farmecul vremurilor trecute, cu arhitectură specifică perioadei, dând senzația că fac un pas înapoi în istorie.
La etaj, expoziția permanentă dezvăluie aspecte fascinante ale vieții lui Anton Pann.
După ce am urcat pe scara exterioară, am putut admira grădina de sus, din cerdacul sculptat în lemn. Locul m-a dus imediat cu gândul la o atmosferă de vară, cu o apă rece pe masă, umbra unei vițe de vie și cântec de păsări, în timp ce stau lungită pe o laviță, cu o pernă de paie la căpătâi…
Înăuntru, m-am bucurat să descopăr obiecte personale ce au aparținut lui Anton Pann, manuscrise, instrumente muzicale și alte artefacte care ilustrează contribuțiile semnificative ale acestui maestru la cultura românească.
Atunci când merg într-o casă memorială a unui scriitor sau om de litere, mereu mă uit cu interes la camera de lucru sau biroul acestuia. Mi se pare că acolo se ascunde un întreg univers. În jurul peniței, a caietului de notițe sau a ochelarilor ce odihnesc acum în alte lumi. Biroul lui Anton Pann constă într-o măsuță mică, unde acesta și-a petrecut multe ore compunând și scriind.
De asemenea, a fost fain să văd câteva instrumente muzicale vechi, printre care lăuta și cobza.
Aici l-am amintit negreșit pe Bogdan Simion, vâlcean la rându-i, pe care am avut plăcerea să-l ascult cântând live în toamnă, chiar la un eveniment privat în Râmnicu Vâlcea.
Sobele cu olane sunt deosebite și cred că a fost prima oară când le-am putut admira, iar covorul oltenesc completa armonios acest peisaj desprins parcă dintr-o altă lume, la care putem avea acces ca printr-o minune.
Dar nu, nu este vorba de nicio minune, ci de o simplă căutare pe Waze, setare destinație și plătit 6 lei biletul de intrare (pentru adulți). Atât de simplu.
Așa cum îi șade bine unei astfel de clădiri, pe lângă expoziția permanentă, Casa Memorială Anton Pann găzduiește periodic evenimente culturale, concerte și conferințe despre viața și opera lui Anton Pann. Ce frumos ar fi fost să organizez o „făbricuță” de poezie chiar aici!
În concluzie, mi-a plăcut mult ce am descoperit în universul creativ al celui ce a compus muzica imnului național al României.
Și, bineînțeles, mi-am reamintit de ce am început eu această serie de articole pe blog în urmă cu mai mulți ani. Pentru că, de cele mai multe ori, acasă îl poți descoperi pe om în starea lui cea mai apropiată de el însuși. Or, asta mi se pare mie autentic și inspirațional, deopotrivă.