Călătorește atât de departe încât să te întâlnești pe tine însuți

De mică m-au fascinat călătoriile. Fiind o fire curioasă și dornică de a descoperi mereu lucruri noi în jurul meu, orice plecare de acasă, oricât de scurtă, mi se părea wow!

Primele amintiri legate de o astfel de călătorie sunt legate de drumul de la Călărași până la țară, în Teleorman, drum pe care îl făceam cu mama când eram mică. Plecam cu trenul, schimbam pe undeva, apoi coboram în Alexandria, iar de-acolo, cu ocazie.

Anii au trecut, locurile vizitate s-au tot adunat, iar după fiecare astfel de experiențe mă simt mai bogată, mai… eu. Pentru că, da, sunt de părere că o călătorie nu este despre a arăta ce avut ești tu și ce locuri de lux ai ajuns să vezi, ci despre cât de departe ești dispus să cotrobăi în suflet. Al tău și al altora. Pentru că, plimbându-te prin lume, cunoști oameni. Obiceiuri. Minusuri. Bucurii. Spaime. Străduțe. Localuri. Mâncare tradițională. Credință. Ritualuri. Iar toate astea te construiesc, dacă le oferi atenție și le lași să-ți devină.

Călătorește atât de departe încât să te întâlnești pe tine însuți

…și mă refer aici mai ales la călătoriile acelea în care spui Ah, parcă am mai fost aici cândva! Sau Am un deja vu! Sigur am mai văzut asta într-o altă viață! Momentele de genul mi se par grăitoare pentru ce vreau să spun în articolul de azi.

Dă-ți voie să te descoperi! Acordă-ți timp pentru ceea ce îți face plăcere!

Dacă ar fi să mă gândesc la pasiunea mea pentru scris… Ei bine, se prea vede pe bloguri că nu am mai așternut niciun rând de luni de zile (nu online). Înainte, m-aș fi simțit vinovată. Acum, îmi dau voie să fiu. Offline, în toată ființa mea. Nu scriu nu pentru că nu am timp (cum am mai zis-o de nenumărate ori), ci pentru că nu îl văd prioritar. Și da, doare, și poate tocmai de aceea am încercat să mă dau după cireș cu lipsa de timp. Nț! A fost și este altceva. Am crescut scriind, dar am simțit că mă dezvolt și în lipsa lui. Acum, aștept doar să se dospească în mine trăirile și să le dau întâlnire la vreun ceas de seară, când mă voi simți din nou disponibilă.

Poza este făcută în timpul unui weekend cu superbloggerii la mare. – 11 mai 2017

De multe ori, de-a lungul existenței celor două bloguri ale mele, am avut pauze care mai scurte, care mai lungi. Și, tot de multe ori, mi-am făcut revenirea în scenă prin SuperBlog. Da, da, competiția aia pe care am câștigat-o într-o altă viață. :)) După ce public rândurile astea, mă voi întoarce să răsfoiesc câteva articole scrise înainte și/sau după concurs. Vă las aici categoria dedicată SuperBlog, poate mai aruncați și voi o ancoră un ochi pe acolo.

Dacă ai un blog și vrei să:

  • scrii – mai bine, mai mult sau pur și simplu să scrii,
  • te întreci cu tine însuți – cu răbdarea, pasiunea sau dedicarea ta,
  • te întreci cu alții – fie că ești intro sau extrovertit, fie că ești sau nu competitiv/ă,
  • faci parte dintr-o super-comunitate,
  • călătorești cu gândul (și nu numai),

…atunci haide să pornim împreună în călătoria toamnei!

Înscrie-te aici și apoi delectează-te cu acest Ghid al Superbloggerului. Dacă ai întrebări sau curiozități (ca pisica, hehe), mă poți întreba și te ajut. Doar sunt blogger partener și de data aceasta, nu? 😀 

Hai, fuguța la înscrieri! Pe 1 octombrie va fi publicată prima probă. Să ne citim cu bine pe tot parcursul ediției de toamnă SuperBlog 2023! Călătorește, iar la final(ă), să poți spune că ai explorat îndeajuns de mult încât te-ai (re)găsit. Măcar o dată. Și tot ești mai câștigat.

Tu ce zici despre asta?