Articolul meu din revista Ioana – Dublă recenzie Inferno de Dan Brown

În urmă cu fix 3 ani, pe 4 mai 2017, mi-a apărut un articol în revista Ioana. Dublă recenzie Inferno – Dan Brown. Cartea și filmul. De atunci, mi-am tot propus să vă arăt despre ce articol a fost vorba și să îl redau și aici în întregime.

Și iată că astăzi i-a venit rândul.

Cum mi-a apărut articolul Dublă recenzie Inferno de Dan Brown în revista Ioana?

Dacă sunteți curioși cum am reușit acest lucru, lucrurile au fost destul de simple. Pentru că am fost contactată de o doamnă de la editură pentru a-mi cere acordul pentru publicare. Este vorba despre acest articol publicat pe opisicaneagra.ro. Bineînțeles, am fost tare încântată de propunere și am zis DA pe loc.

Revista Ioana este o publicație de lifestyle feminin. Face parte din trustul Burda, cel mai mare editor de reviste din România. Așa că, mna, nu era puțin lucru să am și eu un articol în paginile acesteia. Plus că, atunci când îți vezi textul tipărit, senzația e mult mai faină.

Dublă recenzie Inferno de Dan Brown. Cartea și filmul

Încă de când am văzut în primăvară trailerul filmului Inferno, am știut că nu va trebui să-l ratez. Mai ales că am citit și cartea.

Inferno – Cartea și filmul – Asemănări

Să le luăm pe rând. Cartea mi s-a părut extrem de captivantă, fiind genul acela care te ține în priză pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Nu degeaba a fost cea mai vândută carte a anului 2013. Începe cu o scenă marcantă, a sinuciderii unui om. Nu știi cine, cum, de ce. Și, bineînțeles, vrei să afli. Apoi faci cunoștință cu Robert Langdon, personajul principal, aflat pe un pat de spital, lovit la cap și cu pierderi de memorie. Apoi o cunoști și pe don’șoara Sienna Brooks, inițial asistentă în spitalul din Florența, același în care profesorul Langdon s-a trezit buimac de pe altă lume.

Cartea este o continuare a seriei scrise de Dan Brown (alături de Îngeri și demoni, Codul lui Da Vinci și Simbolul pierdut). Este plină de mister de la un capăt la altul, iar acțiunea se bazează pe Divina comedie a lui Dante Alighieri.

Inferno – Ilustrație de Sandro Botticelli (wikipedia)
Inferno – Ilustrație de Sandro Botticelli (wikipedia)

Personajele o țin tot într-o fugă, dintr-o peripeție în alta și nu te plictisește nicicum treaba asta. Deși este o carte destul de stufoasă, este ușor de parcurs, iar subiectul este unul extrem de actual: suprapopularea Pământului și găsirea unei soluții în acest sens, pentru a împiedica dispariția rasei umane.

Inferno – Cartea și filmul – Deosebiri

Ceea ce mi-a plăcut mai mult la carte sunt descrierile extrem de atente ale catedralelor din Italia, aspecte care, în film, sunt foarte greu de reperat. Din acest punct de vedere (cel puțin), cartea va fi superioară unui film bazat pe aceasta. În curgerea imaginilor, scapi din vedere anumite detalii, impresia de ansamblu fiind astfel înjumătățită. În schimb, filmul ți-l oferă pe Tom Hanks în rol principal. 

Clar, una dintre cele mai evidente deosebiri dintre carte și film i-o voi atribui deznodământului. Cartea se termină într-un anume fel, iar filmul cumva la polul opus. Chiar am recitit finalul cărții pentru a-mi reîmprospăta memoria. Și nu, nu e ca la cinema.

Nu vă zic ceva nou, dar… Cartea bate filmul.

Tu ce zici despre asta?