Internetul este vast, asta o știm cu toții. Găsești orice oriunde. Nu știi să faci sarmale? Apelezi la un foodblogger. Vrei să afli cele mai noi știri din sport? Urmărești site-uri de profil. Găsești de toate: de la tâmpițelele clipuri superuperduper amuzante cu pisici și căței la cine știe ce conspirații cu iluminați sau masonerii. Sau, în cazul de față, articole cu niscaiva principii pentru o viață emoțională sănătoasă (fără pretenția de a fi exhaustiv).
Dar ce-mi place mie mult, atunci când simt că am nevoie să-mi fac puțină ordine în gânduri? Să ascult sau să privesc clipuri din care am ce să învăț. Un interviu cu un om pe care îl admir, un clip de meditație sau chiar unul motivațional. Am mai scris pe tema asta pe aici și, deși reacțiile au fost neașteptat de bune din partea cititorilor, uite că abia acum mi-am luat răgaz să scriu din nou despre. Așadar…
Cele 5 principii pentru o viață emoțională sănătoasă
„Răsfoind” minunatul www., am dat peste doctor Wayne Dyer, unul dintre cei mai celebri autori americani, psiholog de profesie, care s-a dedicat dezvoltării personale. A sa, dar mai ales a celorlalți.
1. Atunci când schimbi modul în care privești lucrurile, lucrurile pe care le privești se schimbă.
Această primă idee se învârte în jurul unei întrebări emise de Albert Einstein: Eu trăiesc într-un mediu ostil sau într-unul prietenos? În care dintre acestea crezi că trăiești? Într-unul plin de ostilități, de ură, de crime? Pentru că dacă asta vezi, asta vei crea pentru tine însuți. Dincolo de minunatul joc de cuvinte, oamenii de știință au fost în unanimitate de acord cu realitatea acestor vorbe. Încearcă să vezi lumină și bunătate în jurul tău, caută într-un mod pozitiv fiecare detaliu ce ți-ar confirma că lumea e frumoasă și rămâi blocat așa. ^_^
Dacă problema se află în interiorul tău, nu căuta soluţii în exterior.
2. Nu există resentimente justificate/justificabile.
Acesta mi se pare unul dintre cele mai importante principii ale unei vieți emoționale sănătoase. Am învăţat destul de recent (în urmă cu ceva ani) că ura nu face altceva decât să mă otrăvească, să mă consume fără să-mi aducă niciun beneficiu. Îmi pierdeam timp cu resentimentele, cu gândurile negative despre ceea ce deja mi se întâmplase, lucruri, aspecte, comportamente pe care nu le-aş mai fi putut schimba nicicum/nicicând. Singura care a suferit modificări a fost perspectiva (revenind la punctul 1).
Nu are importanţă că vorbim de lucruri sau persoane. Nu contează că vorbim despre cineva pe care l-ai împrumutat, dar nu ţi-a mai dat banii înapoi, sau despre cel/cea care tocmai te-a părăsit, sau despre o persoană abuzivă din viaţa ta. Nu există resentimente justificate.
Dr. Dyer face o analogie cât se poate de sugestivă:
Atunci când eşti muşcat de un şarpe, nu muşcătura te omoară, ci veninul.
Aşadar, nu lăsa veninul resentimentelor să te doboare, tratează muşcătura şi mergi mai departe – la propriu – de ceea ce îţi face rău.
3. Ceea ce gândești este ceea ce devii.
Există un proverb care spune că devii ceea ce gândeşti.
Aceste scurte, simple cuvinte sunt, poate, cel mai important lucru pe care ar trebui să-l avem în vedere atunci când ne dorim să ne îmbunătăţim viaţa, sub toate aspectele ei. Am încredere în puterea gândului. Atât a celui negativ, cât mai ales a celui pozitiv. Atunci când am realizat acest lucru, parcă din ce în ce mai des pe pielea mea, am început să-mi interzic gândurile negative. Nu am reuşit din prima, nici acum nu pot spune că au dispărut 100%, dar există o îmbunătăţire semnificativă în ceea ce priveşte balanţa fericire/tristeţe.
Dacă ştii că îţi poţi zugrăvi numai cu puterea gândurilor tale o lume mai frumoasă, nu-i aşa că faci eforturi să înlături orice umbră din capul tău?
4. Fii deschis la orice, dar atașat de nimic.
Unul dintre aceste principii ale doctorului Dyer ne îndrumă paşii, încă o dată, către optimism. Sau, mai degrabă, ne îndeamnă să ne îndepărtăm de pesimism/pesimişti.
Nimeni nu cunoaşte atât de multe încât să fie pesimist. În legătură cu orice.
Atunci când ne închidem mintea în faţa posibilităţilor, ne închidem, de fapt, geniul care se află în fiecare dintre noi. A fi deschis la minte nu înseamnă neapărat să asculţi sau să înveţi ceea ce au ceilalţi de spus, ci a rămâne deschis în faţa potenţialului şi a tuturor posibilităţilor noastre.
“Fii deschis la orice, dar atașat de nimic” înseamnă să fii capabil să scapi de o ameninţare atât de întâlnită în societatea noastră: oamenii caută şi speră să găsească ocazii să se simtă ofensaţi.
În faţa tuturor acestor ocazii (şi sunt, din păcate, cu duiumul în lumea noastră), trebuie să alegi să spui: Nu voi căuta niciodată să mă simt lezat/ă de orice lucru, nu voi permite oricărui aspect (mai relevant sau mai puţin lipsit de importanţă) să mă ofenseze.
Iar atunci când cineva ar avea orice de spus, răspunsul meu să fie:
Interesant punct de vedere! (Eventual: Nu m-am gândit la asta până acum.)
5. Nu te stinge cu „muzica” încă în tine.
Henry David Thoreau, celebrul eseist, filosof şi poet american, spunea că fiecare om are o muzică interioară, una după care ar trebui să se ghideze. Toți, absolut toți avem o misiune în această lume, nu există „accidente”. Pe scurt, nimic nu este întâmplător. Da, este un clișeu, dar îmi place tare mult această idee și o menționez de câte ori am ocazia. Priviți puțin în spate, la viața voastră de până acum. Vi se pare că totul ar fi doar un hazard? Eu am avut nenumărate momente în care am realizat că anumite alegeri făcute la un moment dat nu au fost aleatorii. Trebuia să ajung într-un anume punct, deși nu știam cum.
Cu toate astea, nu avem de fiecare dată curajul necesar să ascultăm această muzică din noi și să ne îndreptăm către ea, s-o ascultăm cu atenție și să ne lăsăm purtați de ceea ce ne dictează subconștientul. Poate vrei să ieși din corporație și să începi să călătorești în jurul lumii sau să scrii o carte. Sau să cânți…
Lev Tolstoi a descris, în Moartea lui Ivan Ilici, o scenă de o sensibilitate aparte, cu o morală extrem de puternică:
Pe patul de moarte, Ivan Ilici se întreabă: Dacă toată viața mea a fost o greșeală?
Nu mi-aș dori să ajung la finalul vieții cu aceeași întrebare plimbându-mi-se între pereții minții și ai sufletului. Dacă există ceva pe lumea asta de care mi-e teamă (sau chiar groază), ei bine, acelea sunt regretele. Să știu că aș fi putut face ceva, dar nu am făcut. Prefer să încerc, oricât m-ar costa asta.
Scriu. Asta este muzica mea.
Ce ar mai fi de adăugat? Tu după ce principii te ghidezi pentru a avea o viaţă emoţională sănătoasă?
Şi nu este o întrebare pentru a atrage comentarii, ci pentru va urma și partea a doua a acestui articol, care, sper eu, să ajute cât mai mulţi oameni…
Imagini preluate de pe unsplash.com