Mă gândeam de mult să creez o categorie pe acest blog, în care să public interviuri (și alte materiale) ce au legătură cu ARTA și promovarea ei. Nu stau toată ziua cu nasul în vernisaje sau concerte de muzică clasică, dar, atunci când am ocazia să o fac, fiți sigur că nu ratez.
În plus, pentru mine, ARTA pe care îmi doresc să o aduc în fața voastră (prin intermediul acestor discuții) poate fi și arta de a trăi frumos, sănătos, arta de a ajuta semenii, arta de a fi îndrăgostit de jobul pe care îl ai și unde îți desfășori activitatea cu pasiune și profesionalism.
M-am gândit că oamenii îndrăgostiți de frumos ar trebui mai mult promovați. Oameni pasionați de ceea ce fac, oameni determinați să continue pe un drum ce nu e niciodată ușor de parcurs. Oameni care să-mi fie inspirație.
Astăzi, invitata mea se numește Despina Camino.
-
Să începem simplu și la obiect. Cu greul înainte. :)) Spune-mi despre tine. În trei cuvinte. Literalmente, în trei cuvinte. 😀
Altfel de artist.
-
Ești mamă. Cum îți influențează cariera acest statut? Ești mai degrabă o mamă artistă sau o artistă mamă?
Dacă stau să analizez ultimii ani, de când sunt mamă am făcut zeci de lucrări și am avut 4 expoziții, comparativ cu cele câteva lucrări de pe la final de facultate și cu prima mea expoziție de atunci.
Evident, orice artist evoluează în timp, la fel și stilul și opera sa, însă pentru asta contează foarte mult startea emoțională a artistului, tragerea pe care o are. Pentru că poate la fel de ușor să stagneze, să simtă că are un blocaj, că nu poate crea, tocmai pentru că nu are acea stare prielnică. Aș minți dacă aș spune că nu am și eu momente din acestea în care pur și simplu nu îmi iese.
„E cumva ca un drog, îmi place să amestec culori, să mă joc cu forme, să simt textura creionului pe hârtie..”
Totuși, pot spune că fiu-miu mă ajută, mă motivează și, de multe ori, îmi face poftă să creez, să pictez, să creionez. Ar fi și culmea să îl ajut să țină un creion colorat în mână atunci când vrea să coloreze și să mă opresc aici, să nu fac nimic în continuare. E cumva ca un drog, îmi place să amestec culori, să mă joc cu forme, să simt textura creionului pe hârtie, mai moale, mai cretos, mai pastel, să colorez. Hârtiile iarăși sunt diferite, au texturi diferite care comunică diferit cu tipul de creion. Acuarela are și ea farmecul ei, modul în care se dizolvă în apă, consistența ei. Mi-ar plăcea să îi transmit și lui Patric gustul pentru artă, dar momentan suntem la primii pași.
Revenind la întrebarea ta, sunt de mult timp o artistă, am devenit mamă și devenind mamă am descoperit o altă latură a artistului din mine, mi-a dat un upgrade. Altfel poate (poate mai mult ca sigur) stagnam.
-
Ce poți spune despre condiția unui artist în România anului 2018? Când ai vândut ultima dată o creație proprie?
Întâmplarea face ca în ultima vreme sa fi vândut ceva, dar nu putem generaliza. Nu am ajuns în stadiul acela să trăiesc din asta. Cred că mai mult de jumătate din tablourile date le-am oferit cadou, prefer să dau un cadou cu ceva amprentă personală decât să cumpăr un cadou fad din comerț.
Nu prea se investește în artă.
Din păcate, la noi în țară, arta nu prea este apreciată la adevărata valoare, nici în materie de artă vizuală, nici muzicală, nici teatrală. Nu prea se investește în artă. Oamenii de rând nu sunt foarte dispuși să investească în artă. Ei vin la expoziții, privesc admirativ, dau like pe facebook și doar un mic procent comandă ceva. Aici e atât vina culturii (a pasiunilor pe care oamenii le au, a lucrurilor în care aleg să investească, ce anume aleg să colecționeze etc.), cât și a nivelului de trai relativ scăzut din România.
-
Ce te inspiră atunci când te așezi și începi să desenezi?
Starea de spirit este esențială. Emoția. Eu ma exteriorizez prin artă. Apoi, muzica îmi dă energie, ca și pentru dans. Îmi place să desenez ascultând muzică, se creează o avalanșă de emoții.
Îmi place să privesc fotografii, dansuri, îmi plac scenariile în mișcare. Nu imi plac imaginile statice, tabloul trebuie să transmită mișcare, acțiune, o poveste. La fel, nici eu nu desenez elemente statice. Nu îmi plac naturile moarte, tablourile cu vase cu flori sau portretele. Apreciez dacă sunt realist realizate, dacă au cromatică plăcută, dar nu îmi plac, le consider depășite.
De asemenea, îmi place ca un tablou să lase și ceva loc de interpretări, ca și în analiza literară a poeziilor, de aceea am ales interpretările abstracte, cu ușor iz fantastic, mistic, psihedelic.
-
Am observat numeroase motive în operele tale. Mi-a atras atenția „zborul”. Ce alte teme îți place să abordezi?
Oh, zborul e preferatul meu, implicit ființele cu aripi, fie ele îngeri, phoenicși, fluturi. Zborul înseamna eliberare, Phoenix (altă fixație de a mea) este speranța , puterea de a renaște din propria cenușă.
Altfel, îmi place să personific natura: domnișoare flori de mac, gărgărițe, călugărițe, rădașcă. Claunița a fost de mare efect si voi lărgi seria. În rest, la cererea doritorilor am făcut elfițe și unicorn/centaur, deși parcă e prea fantastică tema asta pentru mine.
-
Te-ai gândit la colaborări de tipul ilustrări de carte? De poezie? 😀
Da, am avut propuneri și chiar doresc să mă perfecționez pe grafică digitală, cât de curând îmi cumpăr și tabletă grafică și, cine știe, poate voi colabora și cu ilustrații. Aș vrea sincer.
Se caută digitalul, mă adaptez la digital. Ok, însă oricât aș trece pe digital, nu voi renunța la tradițional. Nu simți degrade-ul culorii, hașura la fel. E ca și cum ai citi o carte pe Kindle. Nu îi mai simți paginile, mirosul, textura…
-
Ai vreun model, un ideal, un om despre care să spui „uite, mi-ar plăcea să pot face și eu asta”?
Sunt vreo doi artiști români pe care îi admir, sunt oameni care au ajuns să trăiască din artă (pictură, respectiv sculptură). Ei cel mai probabil au știut cum să se promoveze mai bine și în ce cercuri să se învârtă. Sunt realistă și sunt sigură că un început au avut și ei.
Cam asta am început și eu să fac, să fur meserie pe partea de promovare și marketing, să caut spații noi de expunere, nișe noi, eventuale expoziții caritabile, să contactez oameni care ar putea fi de ajutor, să apelez la “pisici negre”.
Este vorba de Dana Stefania Apostol care are niște tablouri wow, semănăm un pic din punct de vedere al laitmotivelor, amândouă pictăm gagici filiforme, misterioase, ce radiază culoare prin toți porii. Tablourile ei sunt cu atât mai fascinante cu cât sunt mari.
Ca sculptor, îl admir și îl laud pe Daniel Rădulescu. Omu` face sculpturi în metal și expune mereu în locuri cu vad bun. Evident, ceea ce expune automat și vinde. Unele sunt deja rezervate când are loc expoziția. Deci se poate.
Din străinătate îmi place Leonid Afremov, l-am descoperit prin facultate pe deviantart și m-am îndrăgostit. E ușor să vă dați seama de ce.
-
Mentori? Aceasta este partea de mulțumiri. :))
Am mai spus si în alte locuri, totul a început pe cand aveam 9-10 ani și am început să fac meditații acasă la engleză. Profa de engleză făcuse liceu de artă. Cât timp eu stăteam și făceam traduceri și exerciții date de ea, ea se uita pe ce îi băgam eu sub nas, respectiv benzi desenate făcute de mine, caricaturi etc. După ce a văzut ce obișnuiam să desenez, i-a luat pe ai mei deoparte și le-a spus că am talent și că e păcat să nu îl lucrăm. Și, de prin clasa a III-a până printr-a VII-a, eu îmi petreceam weekendurile desenând, schițând, pictând, învățând tehnici, proporții umane, secrete. A fost mult de muncă. Vorba aia: 1% inspirație, 99% transpirație, echivalentul a 1% talent, 99% muncă. Ea este doamna Cernat, ea mi-a pus creionul și pensula în mână, ea mi-a pus bazele (solide).
Apoi, la liceu, am urmat profilul real. Cu toate astea, colegii de liceu pot confirma ce aveam la finalul caietelor. Desenam. Știu că printr-a XI-a, atât profa de fizică cât și cea de engleză mi-au sugerat să fac ceva în privința asta, să nu rămână doar mâzgăleli la final de caiet. Nu m-au certat, nu mi-au tăiat aripile, pentru că eram un elev conștiincios (și observau și lipsa mea de răbdare de a sta pur și simplu la oră ascultând cu ochii pe pereți- not my type, sunt destul de „argint viu”!).
Dintr-a XI-a, plină de zel, am început pregătirea pentru admiterea la arhitectură (dorind să îmbin spiritul de real cu artistul din mine, credeam eu la vremea aia). Atât pregătirea, cât și perioada în care desenam de mână în facultate mi-au definitivat mai mult stilul. Hașura și acum o am în stilul învățat la pregătire, până atunci aveam hașură de artist plastic. În continuare experimentez și evoluez… Iar stilul meu evoluează și el.
-
Îmi place mult ce faci. Am văzut pisica asta (poza cu pisica digitală). Îți place să experimentezi? Cum te menții la zi (up to date) cu domeniul tău?
Am făcut cursuri de perfecționare în grafică, m-am împrietenit cu suita Adobe și vreau să am o relație din ce în ce mai strânsă cu ea. Am fost internă la o firmă de branding, mă ocup ca freelancer creator de identități vizuale (a se vedea pagina de facebook „Om cu idei”- un brand personal să-i zicem).
Pisica de care spui este de fapt o vulpiță – temă primită la curs, ca mascotă a Universității Politehnice București. Este făcută din mouse în Illustrator.
Încerc sa fiu up to date, mă ajută newsletterele la care m-am abonat de pe la agenții de publicitate străine, sunt pe grupuri de artiști pe facebook…
În rest, pot spune că pe grafică tradițională (tablouri) experimentez tot mai mult, încerc fel de fel de materiale nonformale, le fac tot mai mari (am ajuns de la A5 la A2 și este în lucru și ceva A0), încerc cu passepartout, fără passepartout etc. Știu că încă am de învățat și iau în calcul orice feedback primit la expoziții.
-
Cum ți-ai creionat planurile pentru 2018?
Vreau sa continui să fac lucrări din ce în ce mai mari, vreau să experimentez diverse materiale, diverse tehnici (mă bate gândul la pânză și vopsele de ulei). Am început sa investesc în promovare. Mă interesez de spații de expunere. Până nu e nimic bătut în cuie, nu fac afirmații, nu vreau să promit și să nu mă țin de cuvânt, nu depinde totul numai de mine și prefer să iau lucrurile așa, cu pași mici. Plus că-s destul de autoexigentă.
Cam atât pentru azi.
Dacă v-am făcut curioși sau vreți să știți ce va face Ioana Despina Camino în continuare, îi puteți aprecia munca prin like/follow online, dar și prin participarea la diferite evenimente ce promovează astfel de artiști.
Până data viitoare, vă zic că se poARTĂ arta! ^_^
Și dacă aveți oameni pe care considerați că ar trebui să-i aduc în față, dați un semn! 😀