Moromeții 2, cel mai așteptat film al anului 2018

Încă de la primele zvonuri despre derularea filmărilor pentru Moromeții 2 (a doua jumătate a lunii septembrie 2017), mi-am spus că nu am cum să ratez acest moment istoric. Dacă în 1987, atunci când a avut loc lansarea primei părți, abia mă nășteam și nu puteam ajunge :)), 31 de ani mai târziu am mers să-mi fac „dreptate”. 😀

Moromeții 2, cel mai așteptat film al anului. Sala Palatului. 4100 de oameni

Pe 5 noiembrie, la Sala Palatului, a avut loc avanpremiera filmului Moromeții 2, avându-l pe Horațiu Mălăele în rolul lui Ilie Moromete, iar regia i-a aparținut aceluiași Stere Gulea.

Va fi un film ce va arăta celor care vor dori să-l vadă istoria dulce-amară, tragică de multe ori, a țăranului român în general, a familiei Moromete în particular. O armonie milenară spulberată de experiențe sociale dezastruoase. (Horațiu Mălăele)

Din distribuția filmului au mai făcut parte și alte nume mari ale cinematografiei românești: Dana Dogaru, Ion Caramitru, Oana Pellea, Marian Râlea, George Mihăiță, Andi Vasluianu, Cuzin Toma, Florin Zamfirescu. Iosif Paștina joacă rolul lui Niculae Moromete, fiul „mai citit” al lui Ilie.

Pe 5 noiembrie, am mers plină de emoții să văd avanpremiera.

S-a stat la coadă la intrare. 4100 de oameni prezenți în sală. Începe filmul. Se râde. Se face liniște. Se râde iară. Analizezi, te bucuri de costume, de locuri, de vorba neaoșă de prin părțile locului. Acțiunea a ajuns la final, se trage „cortina” peste Moromete. Aplauze furtunoase în picioare. 8200 de picioare, 8200 de ochi privind spre scenă. Au urcat, pe rând, toți din echipa Moromeții 2. Am aplaudat iar și iar…

Am plecat acasă cu un zâmbet larg pe buze, dar și cu un fior ce nu-mi da pace. Ah, comunismul ăla… Mi-e dor de acasă.

Moromeții vechi, dar atât de actuali

Acțiunea filmului continuă povestea familiei Moromete după cel de-Al Doilea Război Mondial, perioadă care marchează instalarea comunismului în România. În această a doua parte a Moromeților, îl avem în prim-plan pe mezinul familiei, Niculae. Construindu-l cu o atenție și o afectivitate aparte, Marin Preda ni-l creionează pe Niculae cu frânturi din personalitatea și amintirile sale din copilărie. Dornic de a învăța carte și a ajunge învățător, acesta citea mai mereu, lucru ce-l făcea pe Moromete să-l întrebe adesea:

– Citești, ă? Și? La ce te-ajută că citești?

– Păi, m-ajută să știu!..

– Păi, și știi?
(Dialog redat din memorie, nu știu dacă el arată exact așa. Cert este că sunt numeroase secvențe în care îți vine să râzi, dar să și plângi în același timp…)

Un alt pasaj de o profunzime aparte se regăsește în acest scurt dialog între Ilie și Niculae. Adică între un părinte, un țăran simplu, și fiul acestuia, mai „cu carte”. Adică un conflict între generații.

Moromeții 2 este un film al tipologiilor umane, fiecare personaj fiind creionat cu o culoare proprie (de la autorul romanelor până la regizor și scenarist). Ca să înțelegeți mai bine schema familiei Moromete, vă las asta aici:

 

Odată cu instalarea noului regim, viața țăranilor din satul de câmpie din Teleorman avea să fie dată peste cap. Trecuse un război, încercau să-și repună în ordine cursul firesc al vieții de zi cu zi, dar colectivizarea și taxele tot mai mari au devenit din ce în ce mai greu de suportat. Anii 1945-1946 îl găsesc pe Ilie Moromete îmbătrânit, dar încă în putere. Tensiunile în familie sunt, parcă, mai accentuate decât în prima parte, iar viața satului nu mai e redată la fel de savuros ca în Moromeții I (anul 1930).

De ce să mergi la Moromeții 2?

Care este părerea mea despre film, vă întrebați? În primul rând, am plecat cu inima deschisă, fără să mă văd nevoită să compar I cu II, dacă înțelegeți. În sine, cele două volume Moromeții nu sunt de comparat prin însăși acțiunea lor. Dacă îți asumi lucrul ăsta, vei avea parte de o seară de film românesc așa cum nu prea se mai fac pe la noi, de când cu fuga asta după festivaluri…

În al doilea rând, îmi place Mălăele de mor. Așadar, m-am bucurat de fiecare minut al său pe marele ecran. Niculae, în schimb, mi s-a părut prea rigid, ușor robotic… Ca rol principal, mi-ar fi plăcut să fie puțin altfel. Dar și-a făcut treaba.

În al treilea rând, casa în care s-a filmat este aceeași de la filmările inițiale, începute în 1985, în satul Talpa, nu foarte departe de Siliștea-Gumești. Costume bine alese, decor autentic, peisaje din Câmpia Dunării, toate pe plus. Coloana sonoră m-a impresionat până la lacrimi, mai ales doina interpretată în finalul filmului de Maria Dragomiroiu. Excelentă alegere!

Despre refuzul lui Victor Rebengiuc de a apărea și în Moromeții 2

Întrebat de ce nu a mai acceptat încă o dată să joace rolul lui Ilie Moromete, Victor Rebengiuc a spus că este în vârstă, i-ar fi fost prea greu să vină la 4 dimineața pe platourile de filmare, să facă naveta București-Talpa (Teleorman). În plus, era convins că Mălăele se va descurca de minune.

La acel eveniment, am avut onoarea să fac o poză cu dumnealui. 😀

 

Teleormanul lui Marin Preda. Și al meu

Despre Marin Preda și a sa căsuță din Siliștea-Gumești (jud. Teleorman) am mai vorbit pe aici. Pe opisicaneagra.ro am publicat recenzia volumului „Viața ca o pradă”, roman din care mi-am sustras, la un moment dat, motivația pentru a merge mai departe pe acest drum al „scrisului”. Vi-l recomand cu toată căldura! Plus că veți recunoaște în film anumite secvențe… ^_^

Am încercat, de-a lungul timpului, să arăt și o altă față a Teleormanului. Mi-am zis că nu se poate ca imaginea unui întreg județ să sufere atât de crunt de pe urma unui singur om (știm noi cine). Da, știu, e una dintre cele mai sărace zone din țară, nivelul de trai fiind mult sub limita decentă.

Am publicat imagini superbe după excursia de o zi de pe tărâmurile pădurii nebune, cititorii fiind impresionați de frumusețile locului. Vai, dar nu mă așteptam ca în Teleorman să existe asemenea locuri… Ei bine, ele există!

Peisaje rupte dintr-o altă lume, drumuri de țară învăluite în farmecul copilăriei, pășuni cu cai ce zburdă liberi, case tradiționale și multă istorie în spate. Teleorman este locul natal al lui Marin Preda, dar și al lui Zaharia Stancu sau Constantin Noica. Să nu mai vorbim despre Liviu Vasilică… Din păcate, toate aceste lucruri sunt umbrite de evenimentele politice ale momentului.

Avanpremiera Moromeții 2 din Alexandria, un eșec total

Trist! Este trist faptul că, deși se află la o aruncătură de băț de București, Alexandria nu dă semne că ar merge într-o direcție bună… Pe 7 noiembrie, echipa Moromeții 2 a ajuns și în reședința Teleormanului. În lipsă de cinematograf, aceștia au fost nevoiți să ruleze filmul la Sala Polivalentă, spațiu dedicat activităților sportive, nicidecum celor culturale. În oraș, există doar un mini-cinematograf în Casa de Cultură, cu o capacitate de puţin peste 70 de locuri, care nu ar fi putut susţine un eveniment de amploarea avanpremierei filmului „Moromeţii 2”. Sonorizarea a fost atât de proastă încât, la doar câteva minute de la începerea filmului, sute de spectatori au părăsit indignați sala.

Există poftă de cultură, există dorință de cunoaștere, oamenii au venit din tot județul pentru acest eveniment. S-au ales cu timp pierdut și cu o dezamăgire pe măsură. Bineînțeles, vor dori să îl vadă la cinema. De multe ori, aud cunoștințe care bat drumul Alexandria – București pentru o seară de film. Să mai zic de teatru? Nu mai zic. Că nu vreau să îngroș rândurile oamenilor care arată cu degetul către Teleorman. Dar e trist… Și eu sunt.

Așadar, vă recomand să (re)vedeți prima parte, apoi să mergeți la Moromeții 2 (în cinematografe, începând cu 16 noiembrie), dar fără să faceți comparație. Acțiunile din cele două romane sunt diferite, actorii, și ei, tehnologia a luat locul peliculei și al filmului, dar bucuria veșniciei născute la sat a rămas aceeași…