Excursie de o zi în Bulgaria – Dunărea la Ruse și Turtucaia

De fiecare dată când am ocazia, îmi place să evadez din București către locuri mai.. străine. Fie ele și la doar o aruncătură de băț. La începutul lunii iunie am mers să vizitez orașul Ruse. De Turtucaia nu auzisem până acum. 😀

Muzeul Naţional al Transporturilor din Ruse

Prima oprire a fost la Muzeul Național al Transporturilor din Ruse, situat în clădirea primei gări din țară, construită în 1866. În afară de clădirea în care se aflau diferite piese de muzeu din domeniul transporturilor (feroviare, dar și maritime), în curtea muzeului am putut admira câteva locomotive cu aburi și diverse modele de vagoane.

Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut, firește, trenul regal. Adică vagonul personal al Țarului Ferdinand I, vagon cu care sultanul turc a întreprins excursii. Se pare că tot aici își (între)ținea el cadânele. 😀

Dunărea la Ruse

Am crescut în Călărași, pe malul brațului Borcea. Dunărea mi-a fost a doua casă, mai ales vara, când mergeam mereu la plajă de-a lungul cursului său. Mai târziu, m-am mutat în Teleorman, nu departe de cel mai sudic oraș al țării, Zimnicea. Am mers veri la rând la Dunăre, făceam plajă și admiram malul bulgăresc. Ei bine, acum a venit momentul să pozez malul românesc de pe cealaltă parte.. ^_^

Cetatea Transmariska din centrul orașului Turtucaia

Aşezarea şi cetatea antică Transmarisca, din oraşul contemporan Tutrakan, Silistra, a avut un rol important în apărarea şi funcţionarea periferiei romane şi bizantine timpurii pe parcursul a şase secole (I-VI).
Din ghidul „Cinci cetăţi dobrogene”, realizat în cadrul unui proiect implementat de Consiliul Judeţean, aflăm că Transmarisca a apărut la sfârşitul primei jumătăţi a secolului întâi, servind, şi în următorul secol, drept tabără a unei unităţi militare de dimensiuni medii, dar şi ca aşezare civilă, având ca avantaje posibilităţile de transport ale râului, drumul antic de-a lungul periferiei şi condiţiile economice favorabile ale regiunii. (sursa)

Muzeul Etnografic pentru Pescuit pe Dunăre din centrul orașului Turtucaia

La începutul secolului al XX-lea Tutrakan avea mai mult de 5.000 de pescari, iar pe digul de pescuit ar putea fi văzute peste 1.000 de bărci. Această ocupație creează o atmosferă în oraș specifică în multe alte localități de pe malul Dunării.

Muzeul Etnografic pentru pescuit pe Dunăre și construcția de ambarcațiuni a fost deschis în anul 1974 și este numai despre țările aflate de-a lungul fluviului Dunărea. A fost construit pentru a păstra materialul bogat și cultura spirituală, structura socială și stilul de viață al bulgarilor din satele de pescuit pe Dunăre. (sursa)

Mi-a plăcut vizita în acest muzeu. Am regăsit, în cele șapte săli și două interioare, o întreagă expoziție de unelte de pescuit din cele mai vechi timpuri. Ce mi-a atras atenția în mod deosebit au fost aceste două camere decorate atât de asemănător cu atelierele și odăile tradiționale românești.

Cartierul-sit urban pescăresc din Turtucaia

În „Cartierul pescarilor” se află 48 clădiri monumente. Unele case au fost construite acum 150-200 de ani, fapt ce le face extrem de valoroase. Aici, pe malul Dunării, locuitorii aveau două meserii principale: pescuitul și construcția de bărci. Pe lângă aceste două ocupații, bulgarii au supraviețuit prin agricultură, cizmărie, fierărie și multe altele.

Cimitirul Militar 1916, construit după Bătălia de la Turtucaia

Următoarea oprire a fost la cel mai mare cimitir militar de război pentru unificarea națională a țării – Cimitirul Militar 1916. În anul 1913, ca urmare a celui de-al Doilea Război Balcanic Interaliat, Dobrogea de sud trece în granițele României regale. În timpul Primului Război Mondial, Bulgaria depune toate eforturile pentru a recâștiga acest ținut. Luptele din Turtucaia din 5 și 6 septembrie 1916 celebrează una dintre cele mai importante și semnificative victorii ale armelor bulgare, realizată în doar 33 de ore, după atacul asupra orașului Preslav, Varna.

În acest cimitir se odihnesc peste 8000 de soldați și ofițeri, cei mai mulți dintre ei fiind îngropați într-o groapă comună. În fiecare an, în prima duminică a lunii septembrie, se țin ceremonii complexe ce onorează memoria soldaților căzuți în această luptă.

Biserica din curtea cimitirului poartă hramul Sfântului Gheorghe. 🙂

Centrul orașului Ruse

După vizitarea atâtor obiective, am ajuns în Ruse și am avut un program ceva mai lejer (am uitat să vă spun că am fost cu Arhiva de Geografie și de această dată). Am vizitat biserica subterană și centrul istoric al orașului.

Mi-a plăcut, aș mai merge într-o zi așa, la plimbărică. 😀

Cam atât despre escapada asta. A fost interesant să-mi mai exersez cititul în literele acelea ciudate. :)) Am făcut rusă la școală, așadar am reținut (măcar!) alfabetul. 😀

Nu știu ce să mai zic. În încheiere. Plecați. Mergeți unde vedeți cu ochii. Călătoriți. Aveți grijă de sufletul vostru,

Tu ce zici despre asta?