Două zile haihui prin Muzeul Astra din Sibiu (Ep. 23 din Negru Vlogă)

Așa cum vă anunțam într-un articol anterior, am petrecut două zile pe meleagurile fascinante ale Muzeului Astra din Sibiu. Rupte parcă din altă lume, căsuțele și curțile regăsite acolo m-au purtat într-o călătorie în timp, de-a lungul și de-a latul țării.

Câte ceva despre Muzeul Astra din Sibiu

Cu o suprafață de 96 ha, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu este unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țara noastră, cu peste 300 de clădiri.

Istoria acestui muzeu este destul de veche, de peste un secol. La început a fost Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania (fondat în 1905, închis în 1950). A fost redeschis apoi, în 1967, iar patru ani mai târziu vizitatorii se puteau bucura, pe lângă atelierele meșteșugărești, și de case țărănești.

Casă din zona Gorjului

În cele două zile am avut prilejul să mănânc la restaurantele cu specific țărănesc din incinta muzeului și am savurat fiecare bucățică de șuncă afumată, cu ceapă roșie, jumări, roșii din grădină, caș, brânză proaspătă, o ciorbă de fasole cu afumătură, o supă gulaș, bulz (!) și câte și mai câte. 😀

Nu se putea să ratăm atracția muzeului – morile.

Morile de vânt din colecţia Muzeului în aer liber sunt mori pivotante, adică ele se pot roti în jurul unui ax central, pentru a permite captarea optimă a energiei vântului. Acest ax central este cunoscut sub numele de babalâc şi are rolul de a menţine verticalitatea corpului morii. (Muzeograful Ştefan Păucean, directorul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”)

Anual, muzeul adună peste 550.000 de vizitatori, dintre care aproximativ 35% sunt străini. Găsiți aici ghizi care știu mai multe limbi străine.

Ce mi s-a părut fain a fost faptul că muzeul acordă sibienilor, la un preț modic, un abonament pe familie, valabil un an. Și chiar sunt mii de abonați (o sursă importantă de venit pentru muzeu). Oare mai există astfel de inițiative și în cazul altor muzee din București și din țară?

Două zile haihui prin muzeu. Și tot n-a fost de-ajuns 😀

Împreună cu alți bloggeri și jurnaliști, am cutreierat pe meleagurile rupte din alte vremuri și m-am bucurat de (re)descoperirea unor activități meșteșugărești tradiționale. Copiii proveniți dintr-o anumită zonă a țării erau așezați într-o casă specifică, totul pentru a oferi și mai multă autenticitate probelor din cadrul olimpiadei.

Am văzut copii care făceau măști, rogojini, sculptau, coseau, realizau jucării tradiționale românești. Am descoperit pasiunea inocentă în ochii lor și dragul de a realiza diferite obiecte cu mâinile lor. Am stat de vorbă cu ei, ne-au povestit cu zâmbetul pe buze ce fac ei acolo, deși temperaturile ridicate ne-au cam pus pe toți la încercare.

Mi-am zis, când am plecat de acasă, că va trebui să filmez. Oricât de multe cuvinte mi-aș alege, tot nu le-aș găsi pe cele mai potrivite să vă descrie frumusețea iilor cusute și purtate de acești copii, de atmosfera de liniște din pădurile muzeului, de fericirea cățelului găsit acolo sau pacea regăsită între pereții unei bisericuțe construite în sec. al XVII-lea.

Bine, zic și asta. La imaginile cu mâncare trebuie să vă imaginați cele mai gustoase vinete și cele mai delicioase icre. (*chiar am înghițit în sec. for real! :D*) Vă puteți îndestula cu ele chiar în incinta muzeului, pe băncuțe din lemn, mese așijderea, la umbră și la aer curat.

Așadar, episodul cu numărul 23 din serialul vostru preferat, Negru Vlogă, este aici!

Aș aprecia un feedback din partea voastră. Despre video, despre Muzeul Astra, dacă ați fost sau nu în vizită sau dacă aveți de gând să o faceți.

Thankiees!

PS: Mai multe poze, aici.

Tu ce zici despre asta?