Despre mine

Doamne, cât de greu îmi este să scriu despre mine! Îmi amintesc că, la începuturile mele într-ale blogosferei (când nici nu știam că există așa ceva), prin 2006-2007, scriam numai despre mine. Era un fel de jurnal online. De-abia ieșită de pe băncile liceului, absorbită de un București complet străin, aveam multe de constatat, refulat, simțit, resimțit..
Așa a apărut opisicaneagra pe Yahoo 360. După ce aceștia și-au închis prăvălia, ne-au invitat să ne mutăm catrafusele pe alte meleaguri. Am ales atunci opisicaneagra.blogspot.com.
În primul an la Jurnalism, adicătelea prin 2009, după ce eram deja licențiată în Psihopedagogie specială, m-am mutat (de bunăvoie, de această dată) pe opisicaneagra.wordpress.com. Mi se părea că e mai potrivit pentru ziarista din mine, era cu press, cu astea. :)) Nu știam pe atunci de SEO și că vechimea contează.
Am stat așa mulți ani, vreo 3. Cu postări sporadice, mai multe înscrieri tip jurnal. Nu era, totuși, ceea ce căutam eu să fac în online. Abia prin toamna lui 2012 am început să scriu și articole, nu doar însemnări. Să fie jurnalism, nu doar jurnal. :))
În martie 2015, pe 2-3 mai exact, m-am hotărât să-mi iau avânt. Nu știam nimic despre domeniu propriu, despre servere sau hosting, dar am învățat și mi-am făcut de una singură opisicaneagra.ro. Asta m-a făcut să privesc altfel acest proiect al meu și să încep să-l tratez cu mai multă atenție, răbdare.. Mai ales răbdare. La început, după ce scrii două articole, visezi să ai deja 3000 de unici pe zi. Vezi că nu îi ai (poate nici după ani de scris), te descumpănești și nu mai scrii. Nu mai ai încredere. Aici este cheia, de fapt. Am continuat să scriu despre orice mi se părea relevant, făcând-o cum știam eu mai bine. Fiind eu însămi. Și mi-a ieșit de minune.

Daaar. Poate vă întrebați de ce tot vorbesc despre alte bloguri pe mihailageorgiana.ro. Ideea e că aici sunt tot O Pisică Neagră. O altă pisică neagră (ca în subtitlu), doar că semnez cu numele meu real.

Ce s-a întâmplat cu opisicaneagra.ro? A ieșit puțin din peisaj. Din păcate, din motive ce nu (prea) țin de mine. Sfat: din când în când, faceți un full backup blogului vostru. Așa, de.. backup. 🙂

Sunt un om al contrastelor. Al extremelor, chiar. Unii m-au acuzat că aș fi bipolară, dar nu mă supăr. Treaba asta îmi face viața foaaarte interesantă. Și pe-a celor din jur, recunosc. :)) Iar faptul că aici mă veți citi mai mult pe mine cea albă, pozitivă, poate și ușor acidă, dar și cu o tentă roz de optimism, nu are cum altfel decât să mă preafericească. Dincolo, pe blogul prim, voi scrie mai mult partea de literatură (poezii, ceva scrisori fără nume..), dar și detalii, impresii, interviuri din lumea asta a hip-hopului autohton prin care mă (cam) învârt. Ar fi păcat să renunț la niște proiecte pe care mi le pusesem în cap la un moment dat. 🙂

În sfârșit, iată-ne aici! Să fie cu bucurie, evenimente și multe vloguri noi!

***

Aș fi vrut să închei așa, dar am realizat din nou: Doamne, cât de greu îmi este să scriu despre mine! Deși am 30, simt că sunt într-o continuă schimbare. Dacă altă dată aș fi spus că îmi (dis)place ceva cu siguranță, acum fug tare, tare de a emite certitudini. Mai ales în ceea ce mă privește pe mine.
Îmi place să spun că lucrez la cea mai bună versiune a mea în fiecare zi, poate de aici și schimbările continue ce intervin pe parcurs. Până la urmă, nu asta înseamnă să crești, să te maturizezi, să evoluezi? Poate nu asta. (Era să emit o certitudine.) :))

[Va urma…]

Tu ce zici despre asta?